SPITALUL MATEI BALȘ: De ce am văzut abia astăzi poarta de la triaj care arată ca un WC? Gardul este reflexia noastră. Îl merităm!

INSIDER: „Un fost jurnalist, plecat din țară de vreo 6 ani, mă întreabă cum de am văzut abia azi poarta de triaj (care arată ca un WC) a templului M. Bals, spital condus de 19 ani de dr. Cercel.

Inițial n-am știut ce să-i spun. După ceva timp de gândire am dat vina pe colegii jurnaliști de pe Sanatate care, în timp, au luat chipul și asemanarea profesorilor șefi de Secții.

Apoi mi-am dat seama că suntem cu toții responsabili de cum arată acest gard. Toți. Într-un final, gardul din poză este reflexia noastră. Îl merităm cu vârf și îndesat pentru că am permis asemenea mizerie. Foto: Cristian Andrei, Radio Europa Libera” SURSA

INSIDER 2: „Cine-i de vină în spitale? De fiecare dată când se întâmplă o nenorocire în sistemul sanitar, se iscă revolte temporare și ineficiente, în încercarea de-a căuta vinovați și de-a reforma ceva.

Ard pacienții de vii. Autoritățile merg în controale, constată, îndrumă, amendează. Găsesc vinovatul: lipsa autorizației de securitate la incendiu.

Pe vremuri, la fiecare casă, era bătută-n cuie – la loc vizibil – o tăbliță cu un simbol: o găleată, un târnacop, lopată, cazma, topor etc. Asta însemna că, în funcție de ce simbol ai pe casă, contribuiai și tu cu acel ceva la stingerea unui incendiu. În acele perioade, bolnițele nu aveau autorizație de securitate la incendiu. Dar oamenii aveau dragoste de semeni, iar comuniunea dintre ei stingea, la propriu, orice văpaie.

Mor pacienții care contractează boli transmisibile în cadrul spitalelor. Intervine aceeași placă: inspecții, controale, amenzi. Găsesc vinovatul: infecțiile intraspitalicești.

Pe vremuri, casele de nașteri imaginate în zonele rurale nu cunoșteau nou-născuți decedați din cauze infecțioase. De-a lungul timpului acest tip de infecții și-au schimbat de mai multe ori numele (ba infecții nosocomiale, ba – mai nou – infecții asociate actului medical), în speranța că oamenii nu le vor mai găsi vinovate prin unitățile sanitare pentru orice lipsă de iubire.

Medicina e, astăzi, mai mult știință și mai puțin conștiință. Hațieganu cred că suflă greu la fiecare început de an universitar, nu numai la rezidențiat. Știința a făcut din unii medici zei, înainte ca ei să merite să fie oameni. Cursurile de etică medicală sunt la nivel de materie opțională, iar despre asistența pacientului muribund – într-o logică eugenică – nici nu se pomenește.

Învățați-i pe mediciniști dragostea de om și frica de Dumnezeu! E tot ce-i nevoie pentru ca asemenea momente triste să nu mai existe.” SURSA