PEDAGOGIE: “Școala este despre maturizare, despre dragoste, despre socializare!”
INSIDER: „A început școala de trei zile!
Ceea ce vă spun acum nu are legatură cu cât de bună este masca împotriva coronavirusului! Nici de cât de mortal este virusul ăsta… Indiferent cât am discuta, ar fi două tabere care și-ar aduce argumente în favoarea alegerii lor! Vreau să vă spun cum am văzut școala, în aceste zile, fiind direct implicat!
Îmi place mult meseria asta, pentru că întotdeauna mi-a placut să interacționez cu elevii, să glumim, să-i motivez, să ne supărăm uneori, să vad cum progresează, să construim amintiri, să clădim relații… să-i simt vii! În două zile am văzut numai elevi triști! Păreau sortiți unei sentințe dure de a sta închiși în cutiuțele lor de plexiglas, resemnați că doar așa pot duce la sfârșit un an care le poate aduce o diploma de Bacalaureat. Nu se vedea nici un chef de viață, nici o dorință de comunicare, nici o reacție la o glumă sau la o încercare de a realiza un proiect. Spre deosebire de anii trecuți când copiii fremătau de emoție, când se simțea entuziasm… anul ăsta sunt “morți”. Cel mai trist e că nu știu dacă găsesc metode să le schimb starea de spirit! Când elevul din ultima bancă mă vede prin 5 rânduri de plexiglas, impactul meu asupra lui e mai scăzut decât asupra celor care stau în spatele unui laptop/telefon! Am simțit mai multă viațăla cei care erau conectați online, deși peste două săptămâni le va veni acestora rândul la “tristețe”!
Guvernanții pot numi asta oricum, dar numai școală nu! Școala nu e doar despre predare și evaluare! Școala este despre interacțiune, despre influență, despre modele, despre învățătură, despre greșeli și îndreptarea lor, despre maturizare, despre dragoste, despre socializare! În aceste 3 zile nu prea am văzut așa ceva. Profesorii nu fac, în majoritatea cazurilor, decât să atragă atenția: “nu sta pe hol”, “nu merge în direcția aia”, “nu sta așa aproape de coleg”, pune masca așa cum trebuie”, “nu ai voie aia” etc. Putea să cheme pe cineva de BGS, ar fi fost mai eficient decât noi! Oricum, la câtă resemnare am văzut în ochii elevilor, probabil că nu vor mai avea chef de viață în curând! Unii mi-au spus ca vor să-și ia adeverință că au pe cineva bolnav, doar ca să nu mai vină la școală în condițiile acestea! Vă mai aduceți aminte de voi la vârsta de 15-18 ani? V-a placut perioada aceea? Ei bine, lor nu cred că le place!
Cât despre colegi, unii și-au luat atât de mult rolul de jandarm în serios, încât fiecare moment în care ești prins că nu corespunzi ideilor lor despre asigurarea normelor se transformă în mustrări verbale sau vizuale… Din fericire, sunt puțini!
Din punctul meu de vedere, asta nu e școală! Zilele acestea, deși îmi iubesc foarte mult serviciul, mi-a trecut prin minte, prima dată dupa 19 ani, să renunț! Numiți-o cum vreți, însă numai școală nu! Nu știu ce se află în spatele acestor măsuri, că or fi scopuri bune, că or fi scopuri ascunse, însă măsurile sunt, din punctul meu de vedere, criminale! Mai criminale decât moartea! Ne pierdem viața în timp ce ne trăim existența!” SURSA
ARHIVĂ: MĂRUL VERDE: „Mi-ar plăcea ca profesorul să vrea să aprindă în copiii din faţa lui o flacără” *** EDUCAȚIE: „De ce am dorit să devin profesor?” *** PROMISIUNE PENTRU PĂRINȚI: „Vom face tot ce ne stă în putere, zi de zi, pentru a fi un bun ghid copilului tău în explorarea acestei lumi frumoase”
ce bine imi pare ca am apucat vremuri mai bune in vremea lui Ceausescu!
ApreciazăApreciază
17 septembrie 2020 la 19:01