PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

IAȘI: Caii ne dau aripile ce ne lipsesc. Galop de 40 de km să-și vadă femeia iubită și copilul nou-născut


INSIDER: „Acest bărbat este noul meu erou! A călărit pe deșelate (N.R.: fără șa) 40 km din satul său Răducăneni în Iași ca să își vadă soția și copilul nou născut la spital.

Mă tot întrebam unde sunt bărbații de altădată ce erau gata să lupte, să depășeasă greutăți, să depună eforturi pentru femeia iubită. Mă întrebam unde sunt cei dispuși să muncească, să ofere, să facă gesturi frumoase. Mă întrebam unde sunt cei cu limba dulce, unde sunt cei ce te fac să te simți specială, dorită, iubită, răsfățată.

Unde sunt cei generoși? Unde sunt cei ce sunt dispuși să își lase confortul ca să îți arate cât de mult te iubesc. Unde sunt cei ce au curaj, ambiție, putere. Unde sunt cei raționali, deștepți, care se uită în jur și își folosesc la maxim resursele ca să te facă să zâmbești? Unde sunt cei ce se gândesc la fericirea ta? Unde sunt cei ce te fac să te simți femeie? Unde sunt cei viteji? Cei ce se sacrifică pe ei pentru tine? Unde sunt cei veseli, cei ce fluieră când muncesc?

Se pare că sunt ascunși prin satele Moldovei. Unii chiar prin mijlocul deșertului. Poate alții pe la Polul Nord sau în savană.

Mă mai întrebam unde sunt caii de altădată, cei care nu se sperie de propria balegă lăsată în drum în urma cu ceva timp sau de o pungă luată de vânt? Unde sunt caii ce purtau bărbații în luptă și femeile în siguranță? Unde sunt cei ce treceau prin foc și pară, atacau armate și galopau în bătaia puștilor? Unde sunt caii ce duceau trăsuri în trap rapid zeci de km fără să aibă nevoie de veterinar după? Unde sunt cei fără dentiști, fără potcovit ortopedic, fără ulcer, fara colici? Unde sunt caii ce întorc spatele furtunii și fornăie multumiți că îi spală ploaia de tot noroiul drumurilor pe care le-a batut cu capul sus și pas vioi?

Nu mai sunt. Le-am dat atât de mult confort peste ani încât le-a pierit spiritul de luptător. Acum se mai luptă doar cu noi. Nu cu viața sau cu mediul.

Iar unii râd. Râd de un călăreț tăcut pe străzile goale ale Iașiului. Râd de sunetul potcoavelor pe asfalt. Nenatural. Ieșit din context.

Eu nu râd. Mă plec umilă în fața acestui bărbat și în fața acestui cal ce nu au venit la Iași la paradă ca să danseze în trap mărunt sub privirile curioșilor. Au venit cu un scop: să își vadă femeia iubită și viitorul micii lor familii.” SURSA

COMENTEZI?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s