KAUFLAND APĂRĂTORII PATRIEI: Șeful de la pază „aplică legea” pe oameni nevinovați. Buzunărește, sechestrează, apoi se dumirește pe filmare că erau alții!

INSIDER: „V-ați imaginat vreodată cum ar fi să fiți acuzați pe nedrept de furt, în văzul lumii, și să fiți puși sub pază (chipurile, ca să nu fugiți), tot în public? Să fiți umiliți, jigniți, și totuși să nu vi se aducă nicio dovadă pentru faptele de care sunteți acuzați? Să nu fiți ascultați când încercați să explicați că totul este e eroare a celui care vă acuză și că dovada există pe camerele video, dar nimeni nu vrea să se uite pe înregistrări? Să nu existe niciun superior la fața locului al celui care, în mintea lui, a decis că „are puterea” de a umili oameni în felul ăsta? Dacă vreți să vedeți cum este o astfel de experiență, o puteți trăi la Kaufland, nene! Senzații tari!

Daaa, la Kaufland Romania ! Au pățit-o nevastă-mea și fiu-meu de patru ani la începutul săptămânii ăsteia, la Kaufland-ul din Apărătorii Patriei, de au rămas cu sechele. Ei ca ei, dar eu că nu am fost de față și am aflat la telefon ce se întâmplă?! Păi, nu-l f…a Dumnezeu pe cretinul ăla care a făcut așa ceva? Dar să vă zic, pe scurt, filmul întâmplării.

Te duci la cumpărături cu copilul după ce l-ai recuperat de la grădiniță, îți iei ce ai de luat (cumpărături de circa 100 lei), plătești și dai să ieși. Dar nici nu ai trecut bine de casele de marcat, că vine un individ angajat la pază care îți cere să deșerți papornița că vrea el să verifice ceva. Inițial te acuză că ai mai multe produse decât scrie pe bon. În gura mare. Lumea începe să se uite ca la urs. Pe urmă, când îi silabisești ce scrie pe bon, că el se pare că are o problemă cu alfabetul, descoperă că totul e în regulă. Dar nu se oprește aici.

Nuuu, că el are uniformă, taică! El e Dumnezeul magazinului. Și al tău. Are putere. Prima dată în viața lui are și el putere și trebuie să o arate cuiva. De unde mă-ta-n cur de pârlit să mai ai și dreptul la demnitate umană? Hai, sictir, plebe ce ești! De asta te acuză că ai consumat produse „în magazin” și le-ai aruncat ambalajele ca să nu se prindă nimeni. Faci ochii mari și spui: „Poftiiim??? Dar de unde până unde acuzele astea? Aveți vreo dovadă? Nu puteți acuza lumea de vrute și nevrute!”.

„Ba, uite că pot. Sunteți pe cameră”, zice individul. „V-au filmat și se vede clar. Nu mai aveți scăpare”.
„Ce scăpare, domnule? Vreau să văd și eu. Eu nici măcar nu am trecut pe la standul de care îmi vorbiți. Eu am luat doar niște paste, pâine și alte lucruri de genul ăsta. Vreau să mă văd și eu pe cameră”
„Și ce ești așa agresivă? Ce? Te simți cu musca pe căciulă?” (apropo, nevastă-mea mi-a relatat că făcea eforturi să rămână calmă, tocmai pentru că i se părea că este provocată, și nu voia să îi dea apă la moară cretinului).

În fine! Individul spune că nu îi arată „ei” filmările incriminatoare. La solicitarea prezenței unui superior, zice că ăla a plecat acasă și nu îl mai deranjează (era în jur de ora 18:30). Deja e circul de pe lume, iar lumea se uită ca la spectacol. Copilul mai că nu începe să plângă și îi tot spune ăluia că el nu a consumat nimic. Mă sună amândoi pe mine, cu lacrimi în ochi, și îmi spun tărășenia. Eu ce să fac? Sunt la mama dracului, în altă parte de București. Așa că le recomand să sune la poliție.

Lucrurile nu se opresc însă aici. Când aude de poliție, paznicul pluii începe să dea din colț în colț. Începe să se zborșească la nevastă-mea, citez: „să nu cumva să fugă”. Ba aduce un alt individ și îl pune să o păzească în același scop. Pe ea și pe copilul de, repet, patru ani. Nevastă-mea îi subliniază că oricum nu avea de gând să plece, și că era decisă să rămână până se rezolvă situația. Individul pleacă. Se tot perindă pe acolo ba casierițe, ba una mai mare peste casierițe, și nimeni nu știe să spună nimic. Nimeni nu știe nimic acolo. Al doilea paznic, care își dă seama că e groasă și că se comite un abuz de zile mari, se scuză și spune că el nu face decât să respecte ordinele. Adică să îi păzească pe ai mei.

Trec lejer 40 de minute, o oră. Copilul trebuia să fie de multă vreme acasă, să mănânce, să își facă baia și ce mai are el de făcut. Dar, nu. Stă în Kaufland. Stă și așteaptă, sub pază, să se lumineze un dobitoc. Care dobitoc apare într-un final, cu filmarea primită pe telefon. Evident că nu era vorba despre nevastă-mea, și nicidecum de un copil de patru ani. Era cu totul altcineva. Plus un copil care mai avea puțin și pleca în armată. Ăia, da, consumaseră produse la fața locului, au aruncat ambalajele și au plecat. Bine merci. Pe lângă șeful de la pază, care era prea ocupat să „aplice legea” pe oameni nevinovați.

Când vede că a comis-o, tot el e cu gura mare. Îi spune soției că i-a scăzut deja salariul cu 10% ăluia de la dispecerat, care l-a indus în eroare. Sanchi, voi credeți că a făcut-o? Și dacă a făcut-o, mă doare fix în spate. Nevastă-mea îi cere să îi spună unde poate depune o plângere. Ce credeți că face cretinul ăla? Nu doar că refuză, o mai și ușuiește. Păi, da. Că el aplica legea și ai mei îl țineau din treabă.

De aia zic? Cât noroc să ai, norocul prostului, ca fix în ziua aia să nu fi fost și eu cu ai mei la cumpărături? Că, de obicei, le facem împreună. Sau poate tocmai de asta și-a permis individul ăla să aibă un așa comportament. Că i-a văzut mai ușor de intimidat.

`Tu-ți gura mă-tii Kaufland, cu dobitocii tăi cu toți! Cu mine ai pierdut un mușteriu! Și, apropo, n-am de gând să o las așa.” SURSA

ARHIVĂ: MERIȚI SĂ FII SURPRINS: „Lidl Apusului, ați blocat roata unui bătrân de peste 80 de ani cu handicap locomotor. Trei polițiști s-au umilit încă o oră, până am făcut noi chetă!” OXXO NEALIMENTARE: Kaufland impune Certificatul Verde clienților „Bunătăți de la Sibianul”. Fără varză, brânză, viezure, mânz!