PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

ÎNGERI ȘI DEMONI: „Câte ar trebui să iertăm semenilor noștri pentru a trăi în pace cu noi înșine”


Foto: „Icarus” – Galileo Chini (1907)

INSIDER: „Știți care este suferința mea?” – mi-a spus brusc în ureche „cineva” care abia se așezase lângă mine, aseară, într-un club din Centrul Vechi. Îmi opresc gândurile și, nedumerit, întorc capul spre stânga… Era un tip între două vârste, fără nicio legătură cu profilul celor care bântuie prin cluburi, ba dimpotrivă. „M-au lăsat repetent în clasa a V-a. Trăiesc de 30 de ani cu această suferință. Nici nu știu dacă profesorii aceia mai trăiesc sau au murit…” Cumva mișcat și încurcat de această confesiune atipică pentru locație, bălmăjesc ceva de genul „cineva v-a frânt o aripă”. „Da, aveți dreptate!” spune cu o oarecare încântare pe chip. „Nu știu dacă i-am iertat, dar nu pot uita. Am făcut profesionala, am muncit, am familie, am copii, am ridicat o casă la țară cu de toate. Bine izolată! Are și cablu și internet și gazon cu pomi fructiferi. Sunt chiar mulțumit de viața mea. Cred că i-am iertat, dar totuși nu pot să uit…” Povestea și răsfoia meniul din nou, de la sfârșit spre început. Până să mă ofer cu o cafea, a cerut un Prigat. A scos telefonul și a scris ceva pe WhatsApp. „…Am zis să mai ies și eu la socializare, poate mă văd cu un prieten… Am mulți prieteni, cred că peste o mie… Mi-aș dori un milion de prieteni!” A râs fericit la acest gând, apoi a tăcut. Am încercat să formulez rapid o definiție actualizată a cuvântului „prieten”, dar nu mi-a ieșit nimic… Pe moment, cifra de „un milion” m-a dus cu gândul la Facebook și am râs împreună. A trebuit să plec, așa că ne-am strâns mână de rămas bun, fără nicio încheiere sau concluzie. Abia târziu în noapte, am rememorat întâlnirea și sensul unei discuții fără un sens aparent… Am realizat câtă bucurie și câte tristeți se amestecă în fiecare dintre noi, câtă singurătate ne macină pe interior și câte ar trebui să iertăm semenilor noștri pentru a trăi în pace cu noi înșine. Mi-am amintit gluma cu „un milion de prieteni” și am gândit că doar îngerii pot avea un milion de prieteni adevărați. Dar aici, pe pământ, un singur Om adevărat face cât un milion de prieteni în ceruri.”

Un răspuns

  1. ☕🍁

    Apreciază

    24 noiembrie 2024 la 15:35

COMENTEZI?