CAUZĂ – EFECT: „Cred că există o lipsă enormă de respect față de școală, de ceea ce reprezintă și de ceea ce trebuie să reprezinte ea!”

INSIDER: „Astăzi s-a sărbătorit la Tulcea, cu câteva zile întârziere, 1 iunie; ne—am temut un pic de ploaie însă la final centrul orașului a fost invadat de copii – poate niciodată nu a arătat mai frumos.

Privindu-i m-am întrebat din ce cauză, totuși, e o distanță atât de mare între frumusețea copilăriei lor și realitatea cenușie a viitorului care li se etalează în față. De ce învățământul de astăzi este atât de mult povestit și atât de puțin sprijinit. De ce o școală azi arată mai mult ca o întreprindere de corvoadă și mai puțin a laborator de competențe, creativitate și have fun.

Și m-am mai gândit dacă nu cumva sociatetea românească (statul, politicul, administrația, presa, instituțiile, familia, etc.), s-a îndepărtat prea mult de școală, de etapa de acumulare și construcție a copilului, dacă nu cumva toate acestea au oferit generațiilor care vin atat de puține modele viabile și atât de multe modele rele.

Cum să ceri unui copil să învețe, să muncească, să se ofere ca viitor cetățean, dacă politicul îi oferă, drept model, parașute reșapate urcate din patul unde se vindeau pe bani puțini în scaunul de parlamentar (și nu fac aluzie la vreun partid anume ci la toate), cocalari analfabeți ajunsi miniștri, securiști veroși ajunși oameni de afaceri și conducători de partid, hoți la drumul mare votând legi, asasini dovediți care își mănâncă pensia liniștiți din prestația lor în democrație, sau pur și simplu dezechilibrați mintal murdărind scaunele unei instituții atât de importante totuși.

Cum să-l momești pe viitorul posesor de competențe în administrația publică dacă job-urile s-au ocupat cu corupți, cu manglitori din ban public, cu putori și aranjori.

Cum să-l îndemni să-și apere semenii ca ofițer de poliție când mari conducatori ai poliției române (cu litere mici băieți) se dovedesc a fi șantajiști, hoți de competențe, analfabeți de duzină.

Cum să îl faci să viseze la vreun premiu Pulitzer cândva când modelul de ziarist care i se oferă este absolventul de liceu fără bac, santajist de doi lei (dă-mi bani să scriu de bine) și, înainte de orice, limitat intelectual, adică prost.

Cum să îți trimiți copilul să facă o facultate grea (inginerie, de pildă), când modelul de industriaș care i se oferă este acela care dă și ia mită, care preferă doi ani de bulău ca să rămână cu o avere strânsă din afaceri cu statul (unde tot el deține o funcție publică, adică el semnează el câștigă).

La ce carieră artistică să viseze un copil stors de miile de ore de practică (muzicală, plastică, etc.), când la TV nu vezi portretul unui mare artist roman ci mecla tumefiata a lui alde Serghei Mizil sau lăutarii rock de la Direcția 5, sau Liviu Virciu, sau Capatos, sau ciurda de prostituate care se numesc artiste pop.

Cum să îl faci să creadă că el este sau poate fi un ins special când politica lumii de azi îl obligă să fie egal cu ceilalți, când te condamnă pentru că esti diferit, când esti lovit cu pietre dacă îi spui prostului prost, dacă îi spui jegosului că nu se spală sau dacă îl descoperi pe impostor și-l arăți cu degetul.

Cum să ceri competența dacă nu permiți exigență. Cum să ceri valori dacă interzici selecția. Cred că există o lipsă enormă de respect față de școală, de ceea ce reprezintă și de ceea ce trebuie să reprezinte ea și asta dintr-un motiv simplu – nu are cine.

Știți, un copil care nu cunoaște este un inocent, un adult care nu cunoaște este un prost. Astăzi la butoane, la toate, sunt adulți care nu cunosc.” SURSA