BUCOVINA: Un bolovan și un act de proprietate ucide mocănița Huțulca în etate de 130 de ani și multe amintiri din viitor

INSIDER: „FĂRĂ SUPĂRARE! Am trăit să o văd și pe asta. De la o vreme se schimbă dramatic fața lumii, dar puțini au timp să observe că nu și obrazul. Obrazul rămâne același, iar fiecare îl poartă după demnitatea și judecățile sale. Încă mai avem dreptul la obraz, până în momentul în care omenirea va hotărî că nu mai folosește la nimic. Dar degeaba avem, dacă nu știm să avem. Degeaba suntem, dacă nu înțelegem să fim. Este o logică simplă și ne lovim de ea dureros, dar tot nu pricepem cum de ne apar vânătăile. De cele mai multe ori pe obraz.
Un comunicat cuprinzător, pe care l-am găsit pe Internet, m-a informat de noile aventuri ale Huțulcii, cunoscutul trenuleț turistic care a înviorat economia din satele huțule aparținând de comuna Moldovița, fiind o atracție majoră pentru turiști din toată țara și nu numai. De-a lungul existenței sale, trenulețul a avut fel de fel de peripeții, demne de o viață de huțul, reușind de fiecare dată să treacă peste greutăți, datorită eforturilor celor care i-au schimbat destinul investind, muncind și căutând soluții pentru supraviețuirea unui utilaj de transport condamnat altfel la dispariție. Huțulca a pufăit voioasă din anul 2005 până azi, când traseul i-a fost blocat (N.R.: la Km 10) cu o stâncă sănătoasă și un act de intabulare, probabil la fel. Aceasta se va vedea în curând. Până una alta, proprietate este sfântă și inviolabilă huțulilor, așa cum ne-au învățat strămoșii: să fim stăpâni pe avutul nostru și să respectăm avutul celorlalți. Dar tot strămoșii spuneau: „decât o judecată dreaptă, mai bine o înțelegere strâmbă”. Ce poate face buna înțelegere, nu reușește decât Dumnezeu. Până la clarificarea situației Huțulca mai putea să circule cu acceptul celor intabulați pe o porțiune din terasamentul căii ferate, măcar o scurtă vreme, dacă din anul 2005 nu s-a grăbit nimeni să o oprească. Pentru că este la mijloc mândria noastră, dar și locurile de muncă și avantajele economice ale mai multor localnici printre care, culmea, și cei care au oprit-o. Poate pentru unii nu are rost să adaug la acestea omenia de a nu strica bucuria unei călătorii visate cu trenulețul, ceea ce ține de ospitalitatea bucovineană. O fac însă pentru cei care o înțeleg. Cum spuneam, a avea depinde de a ști să ai. Și mă gândesc, pe vremuri, mamă ce scărmăneală am fi mâncat de la străbuni că stricăm ceva ce funcționează.” SURSA