2020-2021: Trailer pentru nou an școlar. Genul programului: HORROR!

INSIDER: „Aseară am stat de vorbă online cu un tânăr de vârsta fiului meu. „Doamna, până la urmă, noi de a 12-a ce facem în septembrie, venim la toate orele? Adică noi nu ne îmbolnăvim sau cum?” Ce să-i spun, că habar n-am? De fapt, nici autoritățile nu ştiu pe unde vor scoate cămaşa. Adevărul este că dacă în martie lucrurile păreau scăpate de sub control, din septembrie ele vor fi complet razna. Să spunem că am un orar pentru luni: 1. 12J, 2. 11Z, 3. 9M, 4. 11X, 5. 9 K; la 9 M avem un copil cu Sars, deci 2 săptămâni nu vin la şcoală, eu merg în clasa lor şi…exact, ce fac atunci?

Transmit lecția online. Cum? Am cameră video, microfon, conexiune de net sustenabilă, abonament Zoom sau Adservio (nu, nu youtube)? Desigur nu. Niciuna dintre măsurile acestea care ar facilita educația online nu a fost luată. Dar oare eu ştiu cum să realizez transmisia? Desigur nu, fiindcă nu am fost învățată şi nici acces la tehnologia asta nu o am. Cât timp 9M s-a reparat (cine spune că în cele 14 zile nu s-a îmbolnăvit un alt elev?), a intrat 11 X în carantină, la o zi după ce eu le-am distrus viața cu diateza pasivă. Eu, profesorul care a predat la 11 X cu o zi înainte de confirmarea unui caz de Sars, ce fac? Intru în carantină cu ei sau continui să predau, poate infectată, şi să car virusul în celelalte clase? Dacă sunt în carantină, continui să predau online de acasă sau intru în concediu medical? Cei care au viroze sau gripă (am avut clase cu un sfert dintre elevi prezenți în februarie, după ce părinți isteți şi-au trimis copiii cu gripă la şcoală) e recomandabil să stea acasă; nu cumva din grupele de 15 elevi vor fi situații când vor fi maximum 5 prezenți prin decembrie, aşa? Poate chiar mai rău, copiii vor face viroze care îi vor vulnerabiliza, dar şi transforma în super-spreaderii de care se tem specialiştii. Nu mai spun că alternarea haotică a şcolii în clasă cu cea online, în funcție de rata îmbolnăvirilor, riscă să aibă efecte chiar mai grave decât tot ce am văzut până acum şi să accentueze starea de confuzie a elevilor, nu mai spun de familii.

Cu teama de reacția virulentă a multora, o voi spune: organizarea, normarea şi reglementarea activității online a profesorilor, investiția masivă, dar mai ales rapidă, în tehnologii şi formarea cadrelor didactice pentru utilizarea lor, crearea unor sisteme de control a activității online pentru profesori şi elevi ar fi dus la o creştere a încrederii în educația alternativă. Cel mai important efect ar fi fost că învățarea ar fi putut continua, fără sincope atât de mari, angoase şi necunoscute cu potențial devastator. Pe scurt, ne pregătim pentru cel mai smintit an şcolar posibil, mai dezordonat, indisciplinat şi periculos decât ne imaginăm acum de pe marginea lui.” SURSA