CICADE: Bâzâitul masculilor (110 decibeli), mai puternic decât zgomotul unor avioane, se aude de la un kilometru. Următorul „Cicadageddon”, în 2245!
INSIDER: „Ascult o știre și nu-mi vine să cred… acum și cicadele deranjează?! Natură, lumină și acel zumzet familiar care, se pare, îi scoate din sărite pe unii. Da, e vorba despre cicade. Niște insecte complet inofensive, care nu mușcă, nu înțeapă, nu transmit nimic. Doar… cântă. Ce nu știu mulți este că aceste ființe petrec ani întregi sub pământ, unele chiar 5, 10 sau 17 ani! Trăiesc în tăcere, hrănindu-se din seva rădăcinilor, până când simt căldura verii și ies la suprafață pentru câteva săptămâni. Atunci, masculii cântă pentru a atrage femelele. Acel concert natural, care pe unii îi deranjează, e de fapt finalul unui ciclu de viață impresionant. În multe culturi, cicadele sunt considerate un simbol al verii. În Japonia, cântecul lor e la fel de iconic ca greierii la noi. E semnul că natura e vie și funcționează exact cum trebuie. Așa că nu, nu cicadele sunt problema. Problema e când uităm să apreciem lucrurile simple. Ne deranjează o insectă care cântă de bucurie că trăiește… după o așteptare de un deceniu în întuneric?Vara nu se simte doar cu termometrul. Se aude și dacă o ființă atât de mică poate aștepta ani în șir doar ca să iasă la lumină și să cânte, poate și noi ar trebui să învățăm să trăim cu recunoștință fiecare zi în care putem ieși la soare.” SURSA
N.R.: „Termenul de cicade se referă la niște insecte din ordinul Hemiptera (familia Cicadidae), subordinul Auchenorrhyncha, care apar la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Acestea sunt cunoscute pentru sunetele puternice pe care le produc cicadele masculi şi pentru ciclul lor de viață, care poate dura câțiva ani. Totodată, cicadele sunt renumite pentru obiceiul lor de a dispărea timp de mai mulţi ani doar pentru a reapărea în forță la intervale regulate. Există în jur de 3.000 de specii de cicade, care se regăsesc pe întregul glob, împărţite în două mari categorii: cicade anuale și cicade periodice. În timp ce cicadele anuale sunt răspândite în întreaga lume, cele periodice trăiesc doar in America de Nord, mai exact în regiunile centrale şi de est din SUA. În România au fost identificate doar 16 specii, localizate în arii restrânse din Dobrogea şi din sud-vestul ţării, unde există influeţe ale climatului mediteraneean. Cu toate acestea, în ultimii ani, unele dintre aceste specii şi-au extins arealul, astfel încât ele pot fi întâlnite în prezent şi în alte zone din sudul ţării, dar şi în Bucureşti şi în împrejurimile acestuia.
Cicadele au corpuri asemănătoare cu cele ale gândacilor, cu dimensiuni cuprinse între 2 şi 5 cm. De asemenea, ele au corpul robust, cinci ochi, patru aripi transparente şi membranoase, care se pliază deasupra corpului, şi antene foarte scurte. Insectele nu muşcă şi nu înțeapă, iar, de regulă, speciile majore sunt uşor de recunoscut prin diferențele de cântec, de comportament şi de morfologie. De asemenea, masculii au pe partea inferioară a abdomenului un organ care le permite să producă sunetul lor specific de bâzâit, în timp ce femelele au ovipozitoare, acele organe sub formă de tuburi care le permit să depună ouă în mediul in care se vor dezvolta.
Ciclul de viaţă al cicadei are trei etape: ou, nimfă şi adult. La scurt timp după împerechere, femela îşi depune ouâle, adeseori între 24 şi 48 de ouâ deodată. Femelele cicade se pot împerechea de mai multe ori, iar unele specii pot depune 400 până la 600 de ouă în timpul vieții. După 6 până la 10 săptămâni, cicadele eclozează sub formă de nimfe şi coboară pe sol, unde se îngroapă în pământ. Cicadele petrec cea mai mare parte a vieții lor sub pământ, în vizuini subterane, sub formă de nimfe (cicade imature) şi se hrănesc cu seva provenită de la rădăcinile copacilor şi altor plante. Perioada de timp în care nimfele trăiesc sub pământ depinde de specie. În momentul în care sunt pregătite, acestea ies din pământ ca adulți şi se urcă în cel mai apropiat copac. Acolo işi „näpârlesc” cojile, ceea ce le conferă aripi, iar la câteva zile după ce ajung la maturitate, cicadele încep să se împerecheze şi să depună ouă. Ajunse la maturitate, cicadele trăiesc de obicei trei sau patru săptămâni. Majoritatea acestor insecte au un ciclu de viaţă de 2 până la 5 ani, însă există anumite specii, precum cicadele periodice (genul Magicicada), care au cicluri de viaţă foarte lungi, care durează 13 până la 17 ani.
Masculii de cicade sunt cunoscuți pentru abilitatea lor de a reproduce sunete puternice. Acestea bâzâituri se pot sincroniza într-un cor de bâzâituri, care poate ajunge și la 110 de decibeli, fiind printre cele mai puternice sunete produse in natură, mai puternic decât zgomotul produs de unele avioane. De altfel, acestea pot fi auzite și de la o distanță de aproximativ un kilometru. De aceea, expunerea îndelungată la acest sunet ar putea provoca leziuni ale sistemului auditiv al omului şi chiar pierderea auzului. Aceste sunete sunt folosite de masculi în principal pentru a atrage partenerele in perioadele de împerechere, dar pot fi utilizate şi cu rol de avertizare. Sunetele sunt emise cu ajutorul a două membrane care poartă denumirea de timbale si care sunt situate pe segmentele laterale ale abdomenului. Pe fața internă a acestor membrane există o pereche de muşchi puternici a căror contracție produce vibraţîa acestor membrane. Organele interne abdominale ocupă puţin loc, fiind concentrate în partea dorsală, astfel încât cea mai mare parte din abdomenul voluminos este plină cu aer şi funcţionează ca o cameră de rezonanță, amplificând sunetele. Cicada își poate contracta aceşti mușchi din abdomen cu mai mult de 50 de contracții pe secundă Vibrațiile produse de țimbale sunt amplificate de cavitățile din corp, care fac ca aceste sunete să fie puternice şi distincte. Frecvenţa şi ritmul lor variază de la o specie la alta, permițând identificarea reciprocă şi evitarea competiției sonore cu alte specii. În ultimele decenii, modelele de sunete emise de cicade ne permit să detectām prezența majorităţii lor într-un habitat fără a le vedea, doar prin înregistrarea şi analizarea emisiilor lor acustice. Femelele cicade nu emit aceleaşi sunete ca și masculii. În schimb, chemările lor de împerechere sunt doar nişte zgomote mici similare cu un „click”. Cicadele se vor aşeza pe tine dacă foloseşti unelte zgomotoase, precum unelte electrice şi maşini de tuns iarba. Pur şi simplu sunt atrase de gălăgie.
Unii masculi de cicade sunt afectați de o ciupercă din cauza căreia îşi pot pierde organele genitale. De aceea, ei îşi petrec mult timp urmărind sexul, însă scopul nu este acela de împerechere, ci de răspândire a acestei ciuperci.
În general, cicadele nu sunt considerate dăunătoare pentru oameni ori pentru animale domestice sau sălbatice deoarece nu muşcă şi nici nu înțeapă. De asemenea, nu sunt periculoase nici dacă sunt consumate de animalele de companie în cantități mici. Unii oameni mănâncă cicade. Există o mulţime de rețete pentru a prepara cea mai zgomotoasă insectă din lume. Cu toate acestea, cicadele pot provoca daune considerabile vegetației, în special atunci când populațiile sunt foarte mari. Ele pot provoca daune in livezile tinere ori în pepiniere, iar aceste daune apar în urma crăpăturilor pe care femelele le fac în ramurile tinere ale copacilor când își depun ouăle. Acestea împiedică circulația sevei, ceea ce duce la uscarea ramurilor. De asemenea, larvele, care trăiesc în pământ, se hrănesc cu rădăcinile plantelor lemnoase, însă daunele produse sunt neînsemnate.
În anul 2024 în unele regiuni ale lumii, numărul cicadelor anuale a coincis cu cel al cicadelor periodice, ceea ce i-a determinat pe specialiști să denumească sezonul „Cicadageddon”. Există şapte specii de cicade periodice, patru dintre acestea făcându-şi apariția odată la fiecare 13 ani, iar alte trei la fiecare 17 ani. În acelaşi timp, o dată la 221 de ani, cicadele periodice apar toate simultan, iar acest fenomen bizar s-a întâmplat ultima dată în 1803. Următorul „Cicadageddon va avea loc in 2245.” DETALII
În concluzie, cicada este cea mai zgomotoasă insectă din lume! Omul când respiră produce un zgomot de 10 decibeli, iar nivelul unei conversaţii tipice este de 60 de decibeli. S-a admis că cifra 80 pe scara de decibeli, sau pe scara de foni, reprezintă pragul la care intensitatea sunetului devine nocivă. Orice sunet care depăşeşte 120 de decibeli poate cauza dureri şi chiar vätämări ale urechii.
Cele mai puternice sunete din natura sunt emise de: 1.Cașaloți – până la 230 de decibeli; 2.Creveții pistol, în ciuda dimensiuni mici scot un clănțărit, care poate depăși 200 de decibeli; 3.Balena albastră 188 de decibeli și pot fi auzite pe sute de kilometri; 4.Maimuţele urlătoare – 140 de decibeli; 5. Foca-elefant nordică 126 de decibeli; 6.Cicada verde 120 decibeli; 7.Elefanții africani – 117 decibeli; 8.Lupul cenuşiu: Până la 115 decibeli.Alte exemple de niveluri de zgomot: 120 dB: Decolare avion, artificii; 110 dB: Discotecă, concert zgomotos; 100 dB: Motoscuter, snowmobile; 90 dB: Scule electrice; 70 dB: Trafic intens;60 dB: Conversaţie normală.













COMENTEZI?