„OENGIȘTI” & ONG-URI : „Dacă ne apucăm să salvăm lumea, hai s-o facem după regulile celor ce au salvat-o înaintea noastră”

INSIDER: „Cunosc și oengiști faini – nu le dau numele, că nu se dau pe sticlă și online. Ca medic de spital, ai nevoie de ei, ca să rezolve cazurile sociale complicate. Oengiștii cu pricina vin, își fac treaba, te rezolvă – nu pe tine, medic, ci pe pacient. Au fost situații când am făcut apel la oengiști faimoși, dar m-am ales cu texte, explicații, justificări. O vorbă budistă zice că dacă te lauzi cu faptele bune, ele vor fi șterse de pe răboj. Cred că și creștinii au vorba asta. Le-o reamintesc oengiștilor mondeni, să și-o scrie în frunte.
Ryszard Kapuscinsky (candidat la Nobel pentru literatură) scria în 1998 că o farfurie cu păsat „caritabil” costa în Cornul Africii cât prânzul la un restaurant londonez. Când am dat peste informație, am crezut că prețul era mare din motive de transport, depozitare, porționare, împărțire etc. După ani și ani, însă, aflu că societatea caritabilă a lui Bono (de la U2) a primit donații de 14.993.873 dolari, din care doar 184.732 au ajuns la copiii care trebuiau să beneficieze de banii cu pricina. Altfel spus, peste 8 milioane s-au dus în salariile angajaților și ale directorilor societății. Business fain, nu? Unii jurnaliști au denunțat faza asta. Apoi, alții au zis că primii jurnaliști sunt răi, drept care primii jurnaliști au zis despre ceilalți că Bono „le dă bani de biscuiți”. Și tot așa, și tot așa…
Ca să evite asemenea discuții mizere, Anglia și Țara Galilor au o așa-numită Comisie de Caritate. Comisia, înființată în 1853, e un departament guvernamental (hopa!), care în perioada 2022 – 2023 a verificat/reglementat un venit de 88 de miliarde de lire, și o cheltuială de 85 de miliarde. Intrați pe site-ul lor, ca să vedeți îndemnul neliniștitor de pe prima pagină de contact, unde scrie fix așa: raportați Comisiei o societate de caritate!
Ce aflăm de aici? Că există ONG-uri/fundații care încalcă legea, pătând reputația ideii de caritate; că cei ce fac caritate pot să le aducă prejudicii celor pe care îi ajută; că există tipi/tipe care profită financiar de pe urma activității organizației lor (nu pot să cred!); că există societăți de caritate care „pierd” bani, pământ, clădiri. În consecință, în perioada 2022 – 2023, Comisia a anchetat 5726 societăți de caritate, dintre care a închis 4146!
Vorbim de UK, da? De o Comisie care de 172 de ani supervizează activități caritabile, o Comisie care dispune ȘI de serviciile unui Fundraising Regulator, care se uită, FĂRĂ PROBLEME, în conturile organizației reclamate.
La începutul postării scriam de oengiștii faini cu care am lucrat. Pe lângă ei, însă, sunt cei ce folosesc caritatea ca business, căci ce poate fi mai fain decât să investești banii altora într-o activitate pe care nu ți-o monitorizează nici dracu? Ce poate fi mai fain decât să te dai pe sticlă și-n mediul online, transformând caritatea în trambulină politică? Pe banii altora, poți să fii cel mai cretin manager – totul e să dai din gură ca un vorbete TV, și la anul o să ai din nou bani, pentru… Reluați lectura de la Bono, ca să vedeți pentru ce.
Ce vreau să spun e că dacă ne apucăm să salvăm lumea, hai s-o facem după regulile celor ce au salvat-o înaintea noastră. Nu de alta, dar ca să nu pută.” SURSA