STARE DE SPIRIT: Inelul inventat acum 50 de ani revine pe piata gablonțurilor

INSIDER: „Deși pare o invenție nouă, un fel de next level al gablonțurilor, inelul pentru starea de spirit a fost inventat acum 50 de ani. Adus în vizor în vremea când nici pâine nu cumpărai dacă paznicul nu îți lua temperatura, acum se găsesc „pe toate drumurile”, având prețuri între 2-40 lei, pentru același model.

N.R.: Un inel pentru starea de spirit/ de dispoziție este un inel care conține un element termocromic, sau „piatră de dispoziţie”, care îşi schimbă culoarea în funcție de temperatura degetului purtătorului. Temperatura degetelor, atâta timp cât temperatura ambientală este relativ constantă, este determinată în mod semnificativ de fluxul sanguin periferic. Un inel de dispoziție conține cristale lichide care îşi schimbă culoarea în funcție de temperatură.

Ideea de a utiliza elemente termosensibile în bijuterii a apărut pentru prima dată de la bijutierul american Marvin Wernick în 1974, după ce a citit un articol de revistă despre utilizarea elementelor cu cristale lichide în termometrele medicale. El a găsit un compus care și-a schimbat culoarea de la negru la verde, albastru și albastru intens în intervalul de 32-38 °C și, în ianuarie 1975, a dezvoltat o tehnică de utilizare în pandantive și inele. Vânzările au început în februarie. Wernick a numit bijuteriile „magice”, iar materialele sale promoţionale susţineau că în funcție de culoarea pandantivului sau a inelului, cel care îl poartă are o anumită temperatură.

Deoarece Wernick nu a brevetat invenția, alți bijutieri au adoptat ideea și au început să-și producă bijuteriile termosensibile. Curând, cineva a venit cu un termen de succes „inel de dispoziţie”, care a fost adoptat rapid de toți producătorii, inclusiv de Wernick.

Producători importanți de „mood rings” au fost Joshua Reynolds și Maris Ambats; multe surse îi creditează drept inventatorii lor. Reynolds a numit inelele „un adevărat instrument de biofeedback” care permite unei persoane să obțină informaţii suplimentare despre corpul său. În decembrie 1975, valoarea totală a inelelor vândute a ajuns la 15 milioane de dolari. Cu toate acestea, la mijlocul lunii decembrie, cererea de inele a scăzut brusc, deoarece piața era suprasaturată, iar companiile care nu au avut timp să vândă inele au suferit pierderi. După câţiva ani, „inelele de dispoziţie” s-au demodat. DETALII