METAMORFOZE: Molia Trandafirie, de la omida mâncăcioasă la fluturele adult care nu mănâncă

INSIDER: „Am fost martor la această minune un vierme de arțar în această creatură frumoasă: Rosy Maple Moth.” SURSA

N.R.: „Dryocampa rubicunda, molia trandafirie a arțarului, este o mică molie nord-americană din familia Saturniidae, cunoscută și sub numele de marile molii de mătase. A fost descrisă pentru prima dată de Johan Christian Fabricius în 1793. Specia este cunoscută pentru corpul său lânos și pentru culoarea roz şi galbenă, care variază de la crem sau alb la roz strălucitor sau galben. Masculii au antene mai stufoase decât femelele, ceea ce le permite să simtă feromonii feminini pentru împerechere. După cum sugerează și numele comun al speciei, copacul gazdă preferat este arțarul. Femelele adulte îşi depun ouăle ovulare galbene în grupuri de la 10 până la 40 pe partea inferioară a frunzelor de arțar. Omizile în curs de dezvoltare, cunoscute şi sub denumirea de viermi de arțar cu dungi verzi, se hrănesc în principal cu frunzele copacilor de arțar gazdă, în special cu arțar roșu, arțar argintiu şi arțar de zahăr. Deoarece omizile mănâncă întregul limb de frunze, în populațiile dense, omizile sunt cunoscute că defoliază copacii, rezultând mai degrabă daune estetice decât permanente. Cu toate acestea, ca toate celelalte molii Saturniid, moliile adulte nu mănâncă.

Descriere. Molia trandafirie de arțar este cea mai mică dintre moliile de mătase; masculii au o anvergură a aripilor de 3,2 până la 4,4 centimetri (1,25-1,75 in); femele de 3,8 până la 5 centimetri (1,5-2 inchi). Speciile pot fi identificate prin colorația lor unică, dar variată, roz şi galbenă. Au picioare și antene roşiatice spre roz, corpuri și aripile posterioare galbene şi aripile anterioare roz, cu o bandă galbenă triunghiulară în mijloc.

Aria geografică. Molia trandafirie a arțarului trăiește în estul Statelor Unite și în regiunile adiacente ale Canadei. Zona lor cea mai nordică include regiunile sudice ale Canadei, inclusiv Ontario, Quebec, New Brunswick, Nova Scoția și Insula Prinţului Eduard. Gama lor se întinde spre sud de-a lungul coastei atlantice a Americii de Nord până în comitatul Dade, Florida, şi se întinde spre vest de la estul Texasului prin Minnesota.

Habitat. Molia de arțar trandafiriu poate fi găsită în pădurile temperate de foioase și în zonele suburbane din apropiere și peisajele urbane. Numele lor comun derivă din faptul că pot fi găsiți în principal pe arțari, dar și pe stejari, în special pe stejari de curcan (Quercus laevis), mai ales când se găsesc dispersaţi printre copacii de arțar.

Ciclu de viață. Moliile individuale de arțar trandafiriu trăiesc de obicei aproximativ două până la nouă luni. Între ecloziune și maturitate, specia trece prin cinci stadii. Pentru moliile cu durate de viață mai lungi, o mare parte din acest timp este petrecută ca pupă în lunile de iarnă.

Ouăle sunt depuse la 24 de ore după fertilizare. Ouăle sunt ovulare și au aproximativ 1,4 mm în diametru, cu o coajă subțire și netedă, galbenă. Quăle eclozează după aproximativ zece zile până la două săptămâni. După eclozare, o coajă transparentă de ou rămâne în urmă.

Omida. Larvele de molii de arțar roz sunt cunoscute sub numele de viermi de arțar cu dungi verzi şi suferă cinci stadii înainte de vârsta adultă, timp în care culoarea și comportamentul lor alimentar se schimbă. În stadiile timpurii, larvele au capete negre relativ mari și corpuri galben-verzui pal, cu dungi verzi slabe. Au doi tuberculi mari de culoare verde închis până la negru pe al doilea segment toracic și trei rânduri de spini mai mici, sau setae, pe fiecare parte a corpului. Larvele suferă prima năpârlire la aproximativ 6-11 zile după ecloziune, a doua năpârlire la aproximativ 12 zile după ecloziune şi a treia năpârlire la aproximativ 19 zile după ecloziune. În stadiile următoare, capul negru devine mai mic în raport cu diametrul corpului, iar dungile longitudinale se întunecă și devin roşiatice. În stadiile ulterioare, capul devine galben, iar în stadiul final, devine roşu aprins. Până în stadiul final, corpul este galben verde cu dungi longitudinale care variază de la alb la verde la negru. Cele două coarne proeminente de pe al doilea segment toracic sunt însoțite de două rânduri de tepi scurti care se găsesc de-a lungul ambelor părţi ale corpului. La maturitate, omizile ajung la lungimi de aproximativ 5 cm. Până în al patrulea stadiu, larvele trăiesc şi se hrănesc împreună, dar în ultimele două stadii sunt solitare.

Pupa. După aproximativ o lună, omida matură se târăște până la baza copacului gazdă şi devine pupă în camere subterane puțin adânci. Pupele sunt foarte întunecate, alungite cu spini mici și se termină într-un mic vârf bifurcat. Stadiul de pupă durează de la cel puțin două săptămâni și până la toată iarna. Dacă moliile de in pupă în timpul iernii, cea mai mare parte a vieții lor se petrece în stadiul de pupă. Când imago (adultul) se închide, are aripi mici pe care trebuie să le pompeze pline de lichid pentru a le extinde şi a permite zborul.

Adult. Moliile adulte de arțar trandafiriu se disting prin culoarea lor roz şi galben strălucitoare, deşi colorația exactă poate varia semnificativ. Ambele sexe au o anvergură a aripilor de 32-55 mm. Corpul lor este lânos și, de obicei, galben pe partea de sus şi roz pe partea inferioară, dar poate varia până la crem sau alb. Picioarele și antenele lor sunt de asemenea roz. Aripile anterioare pot fi de la galben la alb, cu cantități variate de roz de-a lungul marginilor. Subspecia alba, găsită în Missouri, este complet albă sau albă, cu semne roz slabe.

Prădătorii moliei şi larvelor de arțar trandafiriu constau în cea mai mare parte din păsări. Culoarea strălucitoare a aripilor poate servi ca mecanism de apărare pentru a păcăli prădătorii să creadă că sunt otrăvitori și nu comestibile. Culoarea acestei molii acţionează destul de surprinzător ca o formă de camuflaj, amestecându-l cu carcasele de semințe de arțar.” DETALII

ARHIVĂ: PRINTRE NIMFE: „Merită văzut albastrul infinit al „Fluturilor Împărat”, greu de surprins în fotografii!” OXXO LICURICI: Lumina produsă este de 1000 de ori mai puternică decât lumina produsă de o lumânare