„STEME BOEREȘTI DIN ROMÂNIA” (1918): ”Fie ca aceste embleme să rămâe pentru proprietarii lor un imbold spre bine, frumos și adevăr…”

INSIDER: „Astăzi am intrat în posesia acestei cărți foarte vechi, un adevărat armorial ce aduce laolaltă 90 de steme aparținând diferitor familii de boieri care au desenat cultura și viața socială din Moldova și Țara Românească în ultimele secole și ceva.

Inițial nu știam de ea, dar la recomandarea unui prieten (…) am zis că trebuie să facă parte din colecția mea, mai ales că în ultima perioadă sunt tot mai interesat de familiile de boieri, heraldică și tablouri votive de prin biserici.

Cartea pe care o vedeți aici a fost publicată în 1918 (are 106 ani vechime!) iar autorul este EMANOIL HAGI-MOSCO. Acesta a fost un istoric, publicist român și fondator al ”Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie”.

Fiind foarte veche și trecând prin zeci de mâini, are ceva probleme precum niște pagini deteriorate sau rupte. Nimic grav totuși sau iremediabil.

Din ce am înțeles, la nivel național cel puțin, n-ar mai fi foarte multe disponibile. Cel puțin pe internet sau prin anticariate nu prea o mai găsești în format fizic. În pdf sigur că este. Eu am luat-o de la un privat. Este practic cel mai vechi obiect pe care îl am în casă!

Îmi place mult fraza de final de pe prima pagină: ”Fie ca aceste embleme să rămâe pentru proprietarii lor un imbold spre bine, frumos și adevăr…”” SURSA

N.R: „În trecutul românesc, boerii, mari sau mici, întrebuintau, alături sau în loc de semnătură, peceți cu diferite semne”. Este cunoscută formula cu care sfârșesc atâtea zapise și spre credință mi-am pus iscalitura și pecetea”.

Aceste „semne’ rareori erau aceleași pentru toți membrii unei familii, și rareori purtau copiii „semnele” strămoșilor. A fost la noi, în această privință, ca și pretutindeni înainte de organizarea oficiilor eraldice.

Cu timpul, sub influența vecinilor si a occidentului, pecețile boeresti iau tot mai mult caracterul de stema fixă si ereditară. Stilizarea însă, după regulele rigide ale științei blazonului, este relativ recentă.

Cele mai multe steme, provenite astfel din vechi peceti, sunt sau vorbitoare („parlantes”), sou amintesc de funcțiuni ocupate („allusives”). Familiile cari au numărat domnitori, și-au adăogat, mai toate, stema sau stemele principatelor, co o armoarie de „prétention”. Urmaşii de azi păstrează semnul, deși au renunțat la pretenții. Stemele boeresti s’au mai născut din tradiții despre origina familiei. Cănd aceasta este străină, stema reproduce, în totul sau în parte, pe a familiei dela care derivä.

În fine, unele steme sunt conferite sau confirmate din afară. Familiile nobile străine împământenite la noi şi-au păstrat blazoanele de origină, al membrii lor, ca boeri români, s’au slujit de ele.

Placheta de față cuprinde câteva exemple din aceste diferite categorii. Colecția este departe de a fi complectă. Astfel, spre pildă, lipsesc pecețile familiilor Arion, Alecsandri, Brătianu, Cândescu, Cârlova, Cătuneanu, Gane, Glogoveanu, Isvoranu, Holban, Meitani, Mortzun, Seulescu, Scorțescu, Plagina, Teut, etc.

O lucrare desăvârşită va mai trebui să cuprindă stemele familiilor nobile din Ardeal. Basarabia si Bucovina, întrupate astăzi în statul roman, precum si pe ale familiilor nobile de origină străină, devenite românești după desființarea titlurilor de boerie, precum Reineck, Roma, Scupiewski, etc.

Trebue relevat că dacă sub aceiaș stemä se citesc uneori numele mai multor neamuri, aceasta vine din împrejurarea că au aceiaș obârșie deşi poartă nume diferite după satele ce au stăpânit, sau că este vorba de adapțiune ori de descendență prin femei. Când o familie a părăsit numele ei vechi, pentru altul, numele verhi s’a pus între paranteze.

Räsfoind aceste câteva planșe, sufletele pioase față de trecut, vor simți că de stemele reproduse sunt legate amintirile cele mai scumpe ale familiilor respective, cari pe un tărâm sau altul au fost folositoare țärii. Ca atare, aceste peceți au dreptul la considerație, acelaș și singura de care se pot bucură şi blazoanele occidentale.

Fie ca aceste embleme să rămâe pentru proprietarii lor un imbold spre bine, frumos și adevăr… 1918″

ARHIVĂ: RĂDĂCINI: Bijuteriile de familie ale României, adânc îngropate în noi. „Îşi scot strămoşii degetele-afară!”