FERNANDO BOTERO (1932-2023): „Eu pictez oameni, animale, peisaje, cu unicul scop de a da o senzualitate formei, în timp ce realitatea este destul de uscată.”

INSIDER: „Pictorul și sculptorul columbian Fernando Botero, celebru pentru figurile sale voluptuoase, a murit la vârsta de 91 de ani, a anunțat președintele columbian Gustavo Petro. „Fernando Botero, pictorul tradițiilor și defectelor noastre, pictorul virtuților noastre, a murit”, a anunțat șeful statului pe rețeaua X (fostul Twitter). I-am văzut lucrările în muzee, în casele unor prieteni și aici, într-o galerie de artă din Monaco, prin 2019. Asemenea lui Astor Piazzolla în muzică sau lui Gabriel García Márquez în literatură, Botero reprezintă în cel mai înalt grad cultura latinoamericană modernă. Luis Fernando Botero Angulo s-a născut la 19 aprilie 1932 la Medellin, în Anzii Centrali din Columbia. Și-a văzut primele desene publicate într-un ziar columbian la vârsta de 16 ani și a devenit un pictor al volumului.

„Eu nu comentez fizicul femeilor. La fel cum Giacometti nu comentează aceleași cinci persoane pe care le sculptează toată viața. Este o chestiune de credință, de virtuți pe care ar trebui să le aibă arta. Eu pictez oameni, animale, peisaje, cu unicul scop de a da o senzualitate formei, în timp ce realitatea este destul de uscată. Un artist trebuie să fie o persoană senzuală, capabilă să transmită această calitate care face realitatea mai seducătoare. Dacă vezi un tablou de Picasso, Derain sau Cézanne, este același portocaliu, dar poți vedea cine l-a pictat. La fel cum puteți recunoaște o portocală de Velázquez sau de Giotto. O portocală este o formă rotundă simplă. Dacă reușești să-i faci pe oameni să spună că această portocală a fost pictată de tine sau de Botero atunci ai ceva personal de spus. Este dificil să-ți imprimi personalitatea pe o formă simplă”. Rotunjimea nu exclude acuitatea subiectului. În 1974, cel de-al treilea fiu al său, Pedro, în vârstă de 4 ani, a murit într-un accident rutier în Spania. A pictat un tablou cu el, „Pedro călare”, în care toată tristețea din lume se vede în ochii calului. „Este poate cel mai important tablou din viața mea. Este primul tablou pe care l-am făcut după acest accident teribil. Am pus în el tot ce exprimau inima și sufletul meu”, a răspuns el sobru.