BUCUREȘTI: Inițiere în Oină, sportul național atestat documentar din 1364!

INSIDER: „De ce era nevoie de o lege care să stipuleze că OINA este SPORT NAȚIONAL?

Art. 11^1. – (1) Oina este sportul naţional al României.
LEGE nr. 96 din 1 iulie 2014 pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

Începând cu data de 01.07.2023 vă fac cunoscută, pe această cale, INVITAȚIA de a lua parte la cursul de INIȚIERE în OINĂ ce se va desfășura pe cele două terenuri, după cum urmează:

– SECTORUL 1, terenul situat în incinta Complexului Sportiv Național Arcul de Triumf
– SECTORUL 2, terenul situat în Șoseaua Vergului nr.14 K,

Fac mențiunea că initiațiva prezentată nu are nicio legătură cu proiectul „Sectorul 3 descoperă oina” proiect care a fost declarat câstigator în cadrul Bugetării Participative ediția 2021.

De ce cetățenii Sectorului 3 nu au posibilitatea să practice sportul național la Stadionul OLIMPIA? Sau pe oricare bază sportivă din Sector 3?

S-a decis ca OINA să se desfășoare pe terenurile situate în cele două sectoare (Sectorul 1 și Sectorul 2) datorită faptului că acolo își desfășoară activitatea cele două cluburi care au și secția de OINĂ, Clubul Sportiv STRAJA BUCUREȘTI ( pe terenul situat in S1) si Clubul Sportiv ASPOL BUCUREȘTI (pe terenul situat în S2). Din cate cunosc, C.S. OLIMPIA BUCUREȘTI nu are secție de oină.

OINA participă anul acesta pentru prima oara la proiectul HERCULES care se afla la a IV-a ediție.” SURSA

N.R.: „Oina (sau hoina) este un joc sportiv tradițional românesc. Jocul de oină era răspândit pe întreg cuprinsul țării, având un număr mare de denumiri şi variante: în Banat i se spunea „lopta mică” sau „pila”, în Transilvania „de-a lunga” sau „lopta lungă”, în zona Sibiului „,fuga”,în Muntenia şi în Moldova „hoina” și apoi oina, în Maramureș „ojerul” sau „oirul”, în Dobrogea de-a lunga”, în Bucovina „bătute-păscute” sau „coroana” etc. În unele părți oina se juca şi de către fete, sub numele de ,,oiniţă”. Jocul solicită calități sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă).

Jocul de oină este practicat continuu cel puțin din secolul al XIV-lea conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menționat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă.

Cel care aduce transformări radicale în jocul de oină, dându-i caracter de joc sportiv, este Spiru Haret, considerat a fi părintele oinei. Prin „Reforma învăţământului” din 1898 cât și prin alte decizii ministeriale, el a introdus practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele. «Oina poate aduce o viață nouă în şcoala română, fiind un admirabil mijloc de educație fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc».

La 9 mai 1899, la București s-a ținut primul campionat naţional de oină, învingătoare fiind echipa liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.

În Monitorul Oficial nr. 49 din 3 iunie 1912 se publică integral regulamentul jocului, astfel fiind recunoscut oficial jocul de oină. La începutul lunii decembrie 1912, la Bucureşti, este înfiinţată „Federația Societăților Sportive din Romania” (FSSR) care cuprindea şi „Comisia de Oină”.

Federaţia Română de Oină este fondată în iunie 1932.” DETALII