CIUBUC: Agenţii de pază Scorseze percep taxă de protecţie în parcarea de la Palatul Copiilor!

INSIDER: „Aseară am fost la piesa de teatru „Podu’”, de Paul Ioachim, în regia lui Horaţiu Mălăele. Spectacolul s-a jucat la Palatul Copiilor din Bucureşti. Cum am intrat în parcare ne-a întâmpinat un dirijor de circulaţie care ne-a întrebat dacă am venit pentru spectacol şi ne-a indicat amabil „în spate dreapta sunt locuri libere”. Nu am oprit bine maşina că alt gealat s-a înfiinţat lângă noi întrebându-ne protocolar dacă venisem la spectacol, iar apoi ne-a înştiinţat scurt: „3 ore, 10 lei”. După câteva secunde de blocaj ne pică fisa, dar totuşi ne facem că plouă şi întrebam candid „3 ore, 10 lei, ce?”. Parcarea la spectacol! Aha! „…Păi, chitanţă ne daţi? …Ce chitanţă dom’le, sunt aici mai mulţi băieţi de la firma de pază şi avem grijă de maşinile dvs. pe perioada spectacolului. …Si de la ce firma sunteţi? …Scorseze! …Păi şi chitanţă ne daţi? …Daţi şi dvs. mai puţin atunci, 8 lei! …De a noastră să nu aveţi grijă!” În final, nu i-am lăsat nimic cu inima oarecum strânsă să nu avem vreo bătaie de cap la ieşire.

În piesa de teatru „PODU'”, Paul Ioachim le propune marilor noştri nihilişti, celor care condamnă dezastrul vieţii şi neşansa naşterii, această soluţie de compromis: supravieţuirea prin actul sinuciderii. Orice “sinucidere” şi orice abdicare e un pas spre un nou început.

Trei destine, trei poveşti de viaţă, trei tipologii umane etern valabile îşi dau mâna, de fapt, pentru a o lua de la capăt. Distribuţia: Horatiu Malaele, George Ivaşcu, Meda Victor. La un moment dat unul dintre personaje prinde o muscă şi o leagă cu o aţă de picior şi se relaxează privindu-i zborul decretând – „Astă-i simţul proprietaţii la români. Aţa mea, musca mea!”. …Cam aşa şi cu parcagii noştri „de la capatu’ Podului”. Ieşind de la spectacol, un cuplu în spatele nostru a tras o concluzie despre piesă: „Mă aşteptam să fie ceva mai bună!”.”