SALINA SLĂNIC PRAHOVA: “D-zeu ne-a dat, dar nu ne bagă şi-n traistă”

INSIDER: „Am parcurs pe 26.03.2011 peste 150 km pentru a vizita pentru prima data in viata mea, o salina, mai exact salina Unirea din Slanic-Prahova. O trecere in revista, rapida, a impresiilor:

1. Indicatoare pentru identificarea locatiei in orasul Slanic nu sunt, deci te orientezi ca porumbelul, dupa cum te taie capul, sau intrebi un localnic.

2. Parcarea ce deserveste salina, plina de gropi, praf si pietre. Taxa de parcare = 4 lei/zi. Nu zic ca ar fi mult, dar nu pricep de ce nu este in lei / ora. Exista si o bucata de parcare asfaltata dar care este tot timpul ocupata deoarece este prea mica.

3. Intrarea in salina este placata cu foi de OSB, dand impresia ca locul este in renovare. Parerea mea este ca acele placi sunt puse ca sa acopere mizeria, lipsa de ingrijire, necuratenia, renovarea fiind doar de fatada. Casa de bilete de asemenea este amenajata intre patru foi de OSB. Costul biletului de intrare = 14 lei/persoana adulta. Poate ar fi mai bine 30 lei intrarea dar sa vizitezi o salina ingrijita

4. Inainte de a cobara in salina, orice om prevazator se gandeste sa isi satisfaca nevoile fiziologice, pentru a nu avea necazuri la 200 m adancime, unde nu stii (pt. ca nu esti informat) daca exista toalete. Incerci la restaurantul aflat la 70 m, dar daca nu este inchis, nu vei fi lasat sa folosesti grupul sanitar dacat probabil daca consumi ceva in restaurant. In spatele restaurantului este un grup de cabine “ecologice”. In WC-urile model turcesc curge tot timpul apa, care banuiesc ca nu se acumuleaza/purifica nicaieri si se deverseaza direct in paraul care trece la mai putin de 20 m.

5. Inainte de imbarcarea intr-unul dintre cele 2 lifturi poti sa “admiri” panoul de comanda al acestora. Ca este vechi nu ar fi o problema, daca l-ai vedea curatit, vopsit si cu un aspect ingrijit, care sa iti inspire incredere in a te lasa “pe mana lui”.. Daca ar avea la vedere si o placuta cu informatii privind ultima inspectie tehnica (pentru intregul sistem de coborare/ridicare), parca ti-ar mai lua o piatra de pe inima . Nu exista nici un fel de instructiuni privind comportamentul si actiunile vizitatorilor in cazul unor situatii anormale ( de exemplu oprirea liftului pe traseu).

6. Aspectul interior al liftului te duce cu gandul la inscriptia de la intrarea in Infern, “voi care intrati, lasati orice speranta”. Liftul este o cutie captusita pe interior cu OSB + 1 bec. Usile cutiei sunt de tot rasul: un sistem de inchidere ca la beciul strabunicii. Mai este o chestie care m-a deranjat: in dorinta de a ” manevra” cat mai multi vizitatori in unitatea de timp, acestia sunt inghesuiti la maximum in cabine, astfel ca inchiderea/ deschiderea usilor care se face in interior, produce destul de mult discomfort. Coborarea de 90 secunde te face sa nu uiti ca drumurile din Romania sunt pline de denivelari: pe orizontala, pe verticala, pe pamant, sub pamant, oriunde. Esti destul de bine zdruncinat pana ajungi jos. Vreau sa intelegeti ca totusi nu zdruncinaturile sunt cele care deranjeaza, ci nesiguranta care ti-o insufla, vizavi de aspectul intregii instalatii.

7. Ajuns in salina primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost iluminatul foarte slab si cele 5-6 poze, mari, dar de proasta calitate, cu activitati din timpul functionarii salinei, dar fara nici un comentariu. Poate era bine venita o instalatie de proiectie si un ecran pe care sa se deruleze imagini cu comentarii specifice.

8. Alt lucru care m-a surprins in mod neplacut a fost mirosul de urina, pe care il intalnesti pe toata suprafata salinei. Cu un gust amar, ma intrebam cam ce procent din ionii de clor si sodiu din atmosfera din mina provin din peretii de sare si cat din emanatiile reziduurilor fiziologice umane. Oare este acesta unul din motivele pentru care nu gasesti nici un comentariu privind calitatile aerului din salina ? O analiza actualizata, efectuata de un laborator autorizat, afisata la vedere, ar da incredere vizitatorilor. Dar daca inauntru pute, ce laborator care tine la prestigiul sau s-ar incumeta sa gireze calitatile aerului din salina?

9. Intamplator, in salina era un pusti cu un laser de jucarie cu care proiecta lumina pe peretii salinei. Ei bine, raza respectiva se vedea prin aer la fel cum ar fi fost proiectata prin ceata. Nu cred ca ceata respectiva avea de-a face cu ionii de clor si sodiu, ci mai degraba cred ca era vorba de praful ridicat de copiii si adultii care bateau mingea, alergau si se plimbau cu bicicletele. Nu am nimic impotriva acestor sporturi, dar cred ca trebuie gasite metodele care sa impiedice alterarea aerului in urma desfasurarii acestor activitati.

10. In salina este un lac. Nici o informatie despre el.

11. Un ghid care sa iti ofere niste informatii despre salina, nu este.

12. La busturile lui Decebal si Traian erau destul de multe becuri arse, in conditiile in care iluminatul deja este destul de slab in toata salina.

13. Am vazut si un “Bufet” cu cateva mese, dar era inchis. Mai lipsea un gratar si un dozator de bere. Ce reclama: “mici si bere cu sare de la mama ei”.

14. Singurele lucruri care te lasa “cu gura cascata” sunt inaltimea aproape incredibila a salinei si formele si culorile desenate de straturile de sare pe peretii salinei.

Referitor la aceasta salina se poate spune ca “D-zeu ne-a dat, dar nu ne si baga in traista”. Pacat. Nota mea: 4 din cauza mizeriei, lipsei de dotari si dezinteresului administratorului obiectivului.”

Alte amănunte despre Salina Unirea din Slănic Prahova.