DIN JUSTIŢIE: „Prezent nemotivat” – de la victimă fără pretenţii, la vătămat fără voie!

INSIDER: „Întotdeauna m-am străduit să fac orice este necesar pentru a nu avea contact cu autorităţile. Şi nici ele cu mine! În ciuda eforturilor mele, am ajuns să dau cu subsemnatul la poliţie şi, mai nou, să pierd ore în şir pe la judecătorie mai ceva ca un infractor. Reiau povestea, pe scurt: anul acesta, prin ianuarie, m-am dus să iau masa la City Grill din strada Lipscani. La final, am constatat lipsa portofelului. Am chemat chelnerul care mi-a descris hoţul, şeful de restaurant care s-a scuzat că nu sunt camere de supraveghere, poliţia care a luat act de infracţiune. În final, am ajuns la Secţia 10 unde am stat câteva ore din noapte pentru a reclama furtul. Mai mult din spirit civic decât din răzbunare, m-am uitat şi la câteva fotografii cu dubioşi pentru o recunoaştere aproximativă a celui care mi-ar fi luat portofelul. Nu doream Dreptate, ci doar o dovadă de furt pentru a cere eliberarea altor acte! În acea zi am semnat un parteneriat nedorit cu autorităţile – un stres şi timp pierdut pentru mine, un alt caz plictisitor pentru poliţie, procuratură şi justiţie. Din toată afacerea, cel mai în profit a ieşit hoţul, judecat nestingherit în libertate. După mai multe drumuri la poliţie, am fost avertizat că nu scap aşa uşor şi că voi fi chemat şi la procuratură sau direct în instanţă…

În urmă cu două săptămâni, poştaşul mi-a înmânat o citaţie în care apăream ca parte vătămată într-un proces, cică de furt calificat. (?!) În primele 30 de secunde am fost sigur că e vorba de o eroare la mijloc şi că a greşit adrisantul. Brusc, mi-am amintit că, în urmă cu zece luni, fusesem victimă fără pretenţii, iar mai nou devenisem vătămat fără voie!

Ieri, m-am prezentat regulamentar la 8.30 la judecătorie, pentru confruntarea finală cu cel care, probabil, plecase din restaurant cu portofelul meu. Pe lista de procese, în dosar mai apăreau alte două persoane ca părţi vătămate. Toată ziua mi-am repetat în gând că „unde-i lege, nu-i tocmeală” şi că trebuie să rezist eroic până ce judecătorul va ajunge şi la dosarul meu, ca să scapăm odată cu toţii de acest chin numit Justiţie. După şase ore de spume şi ghinion, timp în care ordinea dosarelor era ca la 6 din 49, sala aproape că se golise, aşa că mi-am luat inima în dinţi şi mi-am strigat numărul de dosar precum un deţinut care se cere la muncă. La apelul de prezenţă a părţilor nu a răspuns nici inculpatul, nici celelalte părţi vătămate. Eram singurul nebun care respectase chemarea în justiţie! Pe bună dreptate, judecătoare m-a privit cu un aer contrariat şi m-a întrebat ce doresc. Ajunsesem în postura de „prezent nemotivat”. „Păi, voi m-aţi chemat!”, îmi venea să urlu de plăcere sadică! A lăsat ochii în dosar şi a rostit mecanic mai mult către grefier: „Din păcate, nu vă putem audia astăzi pentru că nu sunt întrunite condiţiile necesare, aşa că dăm un nou termen luna viitoare…”. Panicat că va trebui să îndur lunar consecinţele respectării legii şi ordinii, am început să mă audiez singur cu voce tare – „Nu doresc să fiu parte în acest proces, nu mă constitui ca parte vătămată, nu am niciun fel de pretenţii de la inculpat. Deci, dacă se poate, nu vreau să mai fiu citat la următoarele termene!”. Mi s-a răspuns pe un ton birocratic: „Am luat act de solicitare dvs., însă trebuie să rămâneţi ca martor, aşa că veţi fi chemat doar dacă va fi nevoie. Sunteţi liber!”. Concluzia: Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!”

ARHIVĂ: GĂINĂRII: La “City Grill”, hoţii de buzunare sunt din partea casei! Cum servim “metoda scaunului”?