DIASPORA: Ce riscă românii care muncesc în Spania? Să facă puşcarie în locul altor români!

“In luna septembrie 2010, sotul meu Niculae Serban a fost chemat in Spania de o fina, care spunea ca are un loc de munca mai bine platit decat in Romania, si dorea sa-l angajeze pe sotul meu. Urma sa fie sofer pe microbuz transport persoane la cules de portocale, iar in timpul liber sa mai activeze ca sofer al unei persoane cunoscute de fina mea Ana. Aceasta s-a oferit sa ne ajute, cumparand si bilet de avion pentru sotul meu.

In data de 14.09.2010, sotul a plecat in Spania. In data de 30.10.2010, s-a angajat la firma Interim din Valencia, ca si culegator de fructe impreuna cu Ana si concubinul acesteia Mihai. Acesta fiind persoana de care Ana ne vorbise (deci Mihai avea nevoie de un sofer). Sotul meu a locuit impreuna cu cei doi. In timpul liber a inceput sa activeze ca sofer personal al lui Mihai. Au facut primul drum (cu trenul) in orasul Granada, unde Mihai urma sa cumpere o masina de la o cunostinta, si a cumparat. La o saptamana dupa acest drum Mihai ia spus sotului ca vor merge in orasul Ceuta din Spania, cu scopul de a-si rezolva Mihai  unele probleme.

Dupa doua saptamani, Mihai i-a spus sotului ca vor merge din nou in orasul Granada, tot pentru rezolvarea unor probleme, au innoptat intr-un apartament, cunostinta de a lui Mihai (de origine marocana). A doua zi au plecat din Granada cu directia Ceuta, unde Mihai dorea sa schimbe masina pe care o achizitionase la primul drum in Granada. Au ajuns in Peninsula Ceuta, iar in jurul orei 12h s-au cazat la hotelul La Atalaya. Sotul a ramas sa se odihneasca deoarece a sofat 800 de km, iar Mihai a plecat sa rezolve problema cu schimbul autoturismului, si sa incarce cartele telefonice. In tot acest timp cat Mihai a lipsit din hotel cheile autoturismului s-au aflat in posesia lui. In jurul orei 7 seara Mihai l-a sunat pe sotul meu sa-l anunte ca nu a reusit sa se inteleaga asupra schimbului de autoturism, incercand chiar varianta de a-l vinde, dar fara nici un rezultat, si urmand sa plece din Ceuta spre Valencia. Asa au plecat din fata hotelului impreuna, urmand sa cumpere bilete pentru feribot. Mihai a cumparat bilet decat pentru sotul meu, motivand ca el se va pleca cu o cunostinta, ca  ar detine acte de indentitate false, si nu doreste sa-l expuna pe sotul meu la eventuale probleme.

In timpul controlului de la vama, sotul meu a fost retinut pe motiv ca are in aripile autoturismului hasis. L-au arestat, si au inceput sa sparga aripile masinii, si intradevar sotul a vazut pungi din plastic ce s-a dovedit apoi ca ar fi pline cu hasis. Au inceput audierea sotului, el povestind cum a ajuns in Spania si scopul calatoriei cu Mihai. A doua zi a fost judecat de urgenta de tribunalul din Ceuta, avand avocat din oficiu. Neintelegand limba, sotul meu nu a fost informat ca are dreptul la recurs.

Procurorii au refuzat audierea lui Mihai si Anei, nu au facut ancheta privind cele spuse de sotul meu (verificarea la hotel unde sotul meu a fost inregistrat impreuna cu Mihai, vizionarea sistemului video din incinta hotelului, din parcare, chiar si din apropierea hotelului), astfel se putea vede cine a condus autoturismul in perioada ce sotul meu era in hotel). Era suficienta o singura audiere a celor doi, pentru ca procurorii sa-si faca o parere despre caz. Nu au tinut cont de actele masinii, propietar fiind Mihai, in mod normal trebuia audiat. Sotul meu era in Spania de 35 de zile si nu cunostea limba spaniola. In timpul vizitelor avocatei din oficiu nu a avut traducator, iar vizitele au fost inutile. In data de 16.11.2010, sotul meu a fost judecat si condamnat la pedeapsa de 3 ani si doua luni si o amenda de 8000 de euro.

Am inaintat plangere catre CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI, am primit confirmarea de primire, dar nu indeplinesc conditiile (recursul si tot ce mai era necesar). Ramane totusi de vazut daca va fi acceptata ori nu.

In Romania am depus la D.I.I.C.O.T. Bucuresti, din strada Traian , cu f.f.foarte mare greutate o plangere penala impotriva Anei si a lui Mihai. Plangerea se afla in atentia domnului  procuror Dabija. Au trecut trei luni de la depunerea plangerii si nu s-a intamplat nimic. In urma cu o luna mi-am permis si am trecut pe la domnul procuror, cu scopul de a ma informa asupra stadiului plangerii. Bineinteles ca s-a aratat deranjat de prezenta mea si in 2 minute mi-a explicat “nu mai veniti pana nu va chem eu, ca veniti degeaba, dureaza pana vom incepe cercetarile”. La plangere am depus mail-uri si conversatii intre mine si fina mea Ana. Aceasta imi spune ca ea cunoaste persoana care a pus droguri in aripile masinii, dar nu poate sa-l denunte, dar in schimb va cere cat mai multi bani de la cel care la dus pe sotul meu in aceasta situatie.

Timp de trei luni sotul meu a fost in Penitenciarul “Los Rosales” din Ceuta. In acest timp eu nu am putut transfera bani in contul bancii Santander, banca ce lucreaza cu penitenciarele. Bani cu care sotul meu vroia sa cumpere apa si tigari. Tot prin intermediul calculatorului, Ana mi-a spus ca ea se va ocupa de sotul meu si-i va pune bani in contul bancii (pentru tigari si apa), bani proveniti de la cel responsabil pe care ea il cunoaste.

Prin e-mail, am rugat Atasatul de Interne, domnul comisar Isodor Tanislav, sa ceara ajutorul pentru verificarea contului bancar, in ideea ca vor reusi sa dea de urma Anei. Dar nu s-a intamplat nimic.

Rugamintea mea este: ma puteti sprijini in urgentarea plangerii depuse la D.I.I.C.O.T.?  Cu siguranta va  ramane uitata un an, doi la domnul procuror prin cine stie ce sertar.”