LUMEA LUI FRANK: „Ce facem cu un părinte care suferă de Altzheimer?” vs „Ce am vrea să facă părintele nostru dacă am fi noi copilul amnezic?”

INSIDER: „Teatrul Metropolis a devenit cumva, în timp, refugiul și ultima speranță a celor care caută dramaturgia profundă, cu sens, a celor care nu sunt consumatori…nici de experimente, nici de licențios.
Poate de aceea îl vedeam deseori aici și pe Preasfințitul Varsanufie, înainte de a deveni Arhiepiscopul Râmnicului, unul dintre puținii ierarhi cu care m-am întâlnit în săli de teatru sau de concerte.

Am văzut astă seară, prin generozitatea minunatei mele prietene (de-o viață) Simona Miculescu, ambasadorul nostru la UNESCO, piesa „Lumea lui Frank”, la care vă îndemn să mergeți, deși vă va trebui forță la finalul ei!

Scrisă de Alexandru Popa într-o manieră psihologică și de triller, care-ți răsturna concluzia fix când erai mai sigur de ea, cu nimic mai prejos decât cea a romanelor Agathei Christie, piesa este filosofică și în același timp realistă.

Ce facem cu un părinte care suferă o amnezie sau pe care îl suspectăm chiar de Alzheimer: îl ducem la un spital pentru a fi tratat instituționalizat sau îl ținem acasă, pe culoarele cunoscute ale vieții lui, sperând că, într-o zi, tocmai familiarul acesta îi va reda memoria?
Dar ce am vrea să facă părintele nostru dacă am fi noi copilul amnezic?
Sunt două perspective în care și rațiunea și sufletul au răspunsuri. Polemica se poartă în trei.

Adrian Titieni, unul dintre ultimii actori ai generației MARI, este fermecător și în umor și în dramă, iar după ce l-am văzut și în „Tata mută munții” chiar mă întreb dacă nu e făcut doar pentru aceste roluri de martiraj mut, de jertfă senină. Numai la sfinți am mai văzut o asemenea naturalețe în fața destinului tragic.

Ștefana Samfira și Vlad Zamfirescu fac roluri complexe și e cu atât mai frumos momentul acestei piese cu cât cei doi sunt frați și minunatul lor tată, camusianul „om revoltat” Florin Zamfirescu, îi poate vedea pe aceeași scenă ca actori, dar și ca regizor pe Vlad.

„Lumea lui Frank” este un fel de „Zbor deasupra unui cuib de cuci” jucat în afara azilului.

Mihai Georgescu de la „Bere Gratis” a compus o muzică ce subliniază nevroza din piesă, dar și dragostea cu care cel care iubește nu îl abandonează pe cel iubit.
Mi-a amintit de „Notebook”, în care, după o viață împreună, soțul venea zilnic să o viziteze pe soția lui, acum suferindă de Alzheimer, internată într-un azil… și medicul ei curant, impresionat de consecvența lui, îl întreabă nedumerit într-o zi: De ce veniți, totuși, atât de des? Pentru că, vedeți, nu știe cine sunteți!! Iar soțul îi răspunde: Da, dar eu știu cine e ea!

„Lumea lui Frank” va răscoli mulți părinți, dar mai ales mulți copii.

Deși proiectasem un ceai după spectacol, eu n-am mai fost în stare de nimic. Am simțit un plumb greu în corp și am vrut doar să ajung acasă și să mă întind. De atunci… mă gândesc doar la ce actor magnific poate fi Adrian Titieni!!! Lacrimile din ochii lui, la final, mă urmăresc…” SURSA

VLAD ZAMFIRESCU: „O poveste universală despre infinitele perspective subiective asupra convenției pe care o numim „realitate obiectivă”; despre iubire, singurătate, disperare și reversul lor; despre relația ambivalentă dintre un tata ajuns la vârsta senectuții și fiul său adult – refugiați, fiecare, în propriul univers, fără însă a renunța unul la celălalt; despre inevitabila confruntare dintre știință și emoție; despre sâmburele general valabil al oricărei întâmplări umane particulare.

Jason Banks, un bărbat de vârsta mijlocie, căsătorit, tatăl a doi copii, face ultimele pregătiri pentru iminenta mutare a familiei în alt oraș, în care i s-a oferit un job foarte bun. Toate detaliile plecării sunt rezolvate – locuința, școala copiilor, noua slujbă a soției- cu excepția situației lui Frank Banks, tatăl lui Jason.

Confruntarea dintre Jason și Frank evoluează în planuri multiple, de la alegerea cadourilor pentru nepoți, până la devoalarea traumelor, mai vechi sau mai noi, care au marcat istoria familiei.

Ironia, umorul și revolta se succed natural în derularea unei povești care pare să se rescrie constant pe parcursul desfașurarii sale. Dialogul este alert, sensurile sunt multiple, tatăl, fiul și psihologul descoperă, pe rând, noi versiuni ale unei realități, care, în cele din urmă, „rămâne o problemă de perspectivă… depinde de ce parte a darului ești.”

„Dincolo de ingredientele sale provocatoare, de ruperile abrupte de ritm si de perspectiva, cred ca Lumea lui Frank rămâne o poveste integral realistă și, într-un fel, universală. În spațiul nesfârșit dintre „vedem ce știm” și „știm ce vedem” e loc pentru fiecare. Lumea lui Frank este o poveste, deopotrivă, intensă și discretă, pe care aleg să o spun simplu, cu deplină economie de mijloace, fără s-o împanez gratuit cu artificii regizorale îndragostite de ele însele. Împreuna cu cei doi excepționali colegi actori, care nu-și concep profesia fără adevăr, fructificam textul, scenografia și sensurile necesare”

N.R.: Următoarele spectacole: duminică 14 mai, 4 iunie, 16 iunie ora 19. Bilete: 59.4 lei. Durata 1 h și 45 min. Nerecomandat copiilor sub 14 ani. Teatrul Metropolis, str. Mihai Eminescu nr.89, Bucureşti.” DETALII