CUIB DE BARZĂ, RĂCARI 2022: O vară într-un minut. Drum bun și vă așteptăm cu drag!

INSIDER: „Barza albă este o pasăre mare. Are o lungime de 100-115 cm, și o înălțime de 100-125 cm. Anvergura aripilor este de 155-215 cm, iar greutatea sa este de 2,3-4,5 kg.. Are picioare lungi, gât lung și cioc ascuțit, lung şi drept. Sexele sunt identice la aspect, cu excepția faptului că masculii sunt în medie mai mari decât femelele.Penajul este în principal alb cu pene de zbor şi tectrice negre; negrul este cauzat de melanina pigmentară. Penele de pe piept sunt lungi şi zburlite, ansamblul lor fiind uneori utilizat la curtarea femelelor. Irisul este maro sau gri, iar pielea periorbitală este neagră. Adulții au un cioc roşu strălucitor şi picioare roșii, a căror colorare este derivată din carotenoidele din hrană. În unele părţi ale Spaniei, s-a constatat că pigmentul se bazează pe astaxantină obținută de la o specie de rac introdusă (Procambarus clarkii), iar culorile roșii strălucitor ale ciocului apar chiar și la pui, spre deosebire de ciocurile de culori mai şterse ale puilor de berze albe din alte zone.

Când dau din aripi, mişcările sunt lente și regulate. Barza zboară cu gâtul întins în față și cu picioarele lungi întinse dincolo de capătul cozii scurte. Merge într-un ritm lent și stabil, cu gâtul înălţat. Când se odihnește, adesea îşi retrage capul între umeri.

La ieșirea din ou, puiul de barză albă este parțial acoperit cu un puf scurt, rar şi albicios. Acest puf timpuriu este înlocuit în decurs de o săptămână cu un strat mai dens de puf alb lânos. Până la vârsta de trei săptămâni, puiul dobândește pene scapulare și de zbor negre. La eclozare, puii au picioarele roz, care se transformă în gri-negru pe măsură ce cresc. Ciocul lor este negru, cu vârf maroniu. Până în momentul în care începe să zboare, penajul puilor devine similar cu cel al adultului, deși penele negre sunt adesea colorate în maro, iar ciocul şi picioarele sunt de un roșu-maroniu mai deschis, sau portocaliu. Ciocul este de obicei portocaliu sau roșu cu un vârf închis la culoare. În vara următoare, puii dobândesc culoarea roșie a adulților, deşi vârfurile negre persistă la unii indivizi. Puii adoptă penajul adulților până la a doua lor vară.

Berzele albe zboară spre sud din zonele lor de reproducere din Europa, în august și septembrie, spre Africa. Acolo, ele petrec iarna în savanele din Kenya şi Uganda până în Provincia Capului din Africa de Sud. În aceste zone se adună în stoluri mari, care pot depăși o mie de indivizi. Unii deviază spre vest în vestul Sudanului și în Ciad și pot ajunge în Nigeria. Primăvara, păsările se întorc spre nord; acestea sunt observate în Sudan şi Egipt din februarie până în aprilie. Ele ajung din nou în Europa la sfârşitul lunii martie și în aprilie, după o călătorie medie de 49 de zile. Prin comparație, călătoria de toamnă este finalizată în aproximativ 26 de zile. Vânturile din spate şi raritatea hranei și apei pe drum (păsările zboară mai repede peste regiunile cu resurse puține) cresc viteza medie.

Pentru a evita lunga traversare a Mării Mediterane, păsările din Europa Centrală urmează fie un traseu estic de migrație, trecând prin Bosfor către Turcia, traversând Levantul, apoi ocolind deşertul Sahara pe valea Nilului spre sud sau urmând o rută de vest peste Strâmtoarea Gibraltar. Aceste coridoare de migraţie maximizează suportul curenților ascendenţi şi astfel economisesc energie. Ruta prin est este de departe cea mai importantă, 530.000 de berze folosind-o anual, ceea ce face specia să fie a doua cea mai frecvent întâlnită specie migratoare (după viesparul european). Stolurile de păsări răpitoare migratoare, berzele albe şi pelicani mari albi se pot întinde pe 200 km. Ruta estică este de două ori mai lungă decât cea vestică, dar berzele ajung prin oricare din ele în același interval de timp la zonele de iernat.

Puii de barză albă pleacă în prima migrație într-o direcția moştenită, dar, dacă sunt deplasați de la această direcție de condițiile meteorologice, nu sunt în măsură să compenseze și pot ajunge într-o nouă locație de iarnă. Adulții pot compensa vânturile puternice şi îşi pot regla direcția pentru a sfârși în locul lor obişnuit de iernat, pentru că sunt familiarizați cu locația. Din acelaşi motiv, toate migratoarele de primăvară, chiar şi cele din locațiile de iernat strămutate, pot reveni la locurile tradiționale de reproducere. Un experiment cu păsări tinere crescute în captivitate la Kaliningrad, și eliberate în absenţa unor berze sălbatice care să le arate drumul, a arătat că ele par să aibă un instinct de a zbura spre sud, deși împrăştierea direcției a fost mare.

Berzele albe se bazează pe curenții ascendenti de aer pentru a se ridica și a plana pe distanțe lungi în migrațiile lor anuale între Europa și Africa Subsahariană. Pentru multe, cea mai scurtă rută le-ar duce peste Marea Mediterană; cu toate acestea, deoarece curenții ascendenți nu se formează deasupra apei, ele în general se deplasează peste uscat pentru a evita zborurile trans-mediteraneene care ar necesita un efort energetic prelungit al aripilor. S-a estimat că, pe aceeaşi distanţă parcursă, zborul cu dat din aripi metabolizează de 23 de ori mai multă grăsime corporală decât zborul pe curenți ascendenţi. Astfel, turmele spiralează în sus pe curenții ascendenţi până ajung sus, la 1.200 1.500 m deasupra solului (deși într-un caz, în vestul Sudanului, s-a observat o altitudine de 3.300 m).

Pot fi întreprinse însă, ocazional, și zboruri lungi deasupra apei. O barză albă tânără, inelată la cuibul din Danemarca, a apărut ulterior în Anglia, unde a petrecut câteva zile înainte de a continua. Mai târziu a fost văzut zburând peste St Mary, Isles de Scilly, şi a ajuns într-o stare rea în Madeira trei zile mai târziu. Insula este la 500 km de Africa, și de două ori mai departe de continentul european. Migrația prin Orientul Mijlociu poate fi împiedicată de către hamsin, un vânt care aduce vreme acoperită de nori, nepotrivită zborului. În aceste situații, turmele de berze albe așteaptă trecerea vremii nefavorabile la sol, stând în picioare cu fața spre direcția din care bate vântul. DETALII

ARHIVĂ: GURA DOBROGEI, CONSTANȚA: Berzele își fac cuib cu ceea ce găsesc – gunoaie și deșeuri