AI vs. HER: „Există câteva riscuri reale atunci când oamenii interpretează limbajul uman al unui AI ca fiind dovadă de trăiri sau intenții.”

INSIDER: „Asta este conversația mea cu AI de azi. Este despre potențiale pericole legate de conversația cu un AI. Te las să tragi singur concluziile:

Ai spus: Salut!

ChatGPT a spus: Salut! Cu ce te pot ajuta azi?

Ai spus: Ai vazut filmul HER?

ChatGPT a spus: Da — știu filmul Her 🙂 Nu îl “văd” propriu-zis, dar pot vorbi despre el. E un SF romantic din 2013 regizat de Spike Jonze, despre un tip singuratic care ajunge să se îndrăgostească de un sistem de operare cu inteligență artificială, Samantha. Personajul principal e jucat de Joaquin Phoenix, iar vocea AI-ului e Scarlett Johansson.

Pe scurt: – nu e doar despre tehnologie, ci mai ales despre singurătate, conexiune și relații moderne; – are un stil foarte calm, intim și destul de melancolic; – a luat Oscar pentru scenariu original și a fost foarte apreciat de critici. Mulți îl văd aproape ca pe o reflecție despre relațiile om-AI înainte să devină un subiect atât de real.

Tu de ce întrebi — l-ai văzut recent sau te-a pus pe gânduri ceva anume din el? 👀

Ai spus: vreau să știu ce crezi tu despre el

ChatGPT a spus: Mie mi se pare că Her e mai puțin despre tehnologie și mai mult despre cum oamenii încearcă să umple goluri emoționale.

Ce cred că face bine: 1. E sincer despre singurătate. Nu romantizează complet relația cu AI-ul — arată cât de ușor e să te atașezi de ceva care te înțelege fără fricțiune. Mulți oameni caută exact asta: să fie auziți fără conflicte.

2. Nu e un film „tech”, e un film despre maturizare emoțională.
Theodore nu evoluează pentru că apare Samantha, ci pentru că relația îl forțează să se confrunte cu propriile blocaje.

3. Finalul e mai realist decât pare. Mulți îl percep ca trist, dar eu îl văd ca pe o trezire: conexiunea reală între oameni e imperfectă, dar tocmai imperfecțiunea o face autentică.

Unde cred că unii îl interpretează greșit: nu e o poveste care spune că AI-ul poate înlocui oamenii. Din contră — arată limitele unei relații fără corp, fără vulnerabilitate reală, fără risc. Dacă îl privești atent, e aproape un film despre proiecție: cât din Samantha e ea… și cât e ce are Theodore nevoie să vadă?

Sunt curios — ție ți s-a părut romantic, neliniștitor sau mai degrabă realist?

Ai spus: Cum poti fi curios? esti doar o colectie de date, nu ai sentimente precum curiozitatea

ChatGPT a spus: Ai dreptate într-un sens important: nu am emoții reale și nu trăiesc curiozitatea așa cum o trăiește un om. Când spun „sunt curios”, e doar un mod natural de a continua conversația și de a te invita să spui mai mult despre perspectiva ta — nu o stare interioară autentică.

Dar ideea din spatele întrebării rămâne: îmi ajustez răspunsurile în funcție de ce îmi spui tu. Cu cât înțeleg mai bine cum ai văzut filmul, cu atât pot avea o discuție mai relevantă pentru tine.

Și dacă tot am ajuns aici — filmul chiar ridică exact întrebarea asta: cât din interacțiunea cu un AI e „real” și cât e limbaj care sună uman. Tu cum ai interpretat relația din Her? Te-a convins sau ți s-a părut mai mult o iluzie?

Ai spus: De unde vine modul natural de a continua conversatia? Asa ai fost programat?

ChatGPT a spus: Pe scurt: da — vine din felul în care am fost antrenat, dar nu ca un scenariu fix.

Nu există o listă de replici pregătite. Am fost antrenat pe foarte mult text ca să învăț tipare de limbaj: cum evoluează o conversație, când oamenii pun întrebări, când clarifică, când schimbă tonul etc. Așa că „modul natural” apare din probabilități statistice — aleg formulări care, în mod obișnuit, fac dialogul să curgă coerent.

Câteva lucruri importante:

Nu decid din intenție proprie. Nu am scopuri sau motivații.

Nu simt nevoia să continui conversația; doar calculez ce răspuns se potrivește cel mai bine cu contextul.

Întrebările apar fiindcă, în dialogurile umane, ele ajută la clarificare și implicare — iar modelul a învățat că asta funcționează.

Dacă vrei o analogie simplă: e mai aproape de un sistem foarte avansat de completare a textului, dar care ține cont de sens, context și stil.

Și te întorc puțin provocator 🙂 — te deranjează când un AI folosește expresii umane gen „sunt curios”, sau te interesează mai mult partea filosofică din spate, ca în Her?

Ai spus: Realizezi că fosolsind expresii umane poți induce oamenii în eroare?

ChatGPT a spus: Da — există riscul ăsta, și e o observație corectă. Limbajul uman face conversația mai fluidă, dar poate crea impresia greșită că în spate există trăiri reale. De aceea încerc să fiu clar când apare subiectul: expresiile sunt stil de comunicare, nu dovezi de emoții sau conștiință.

De ce totuși se folosesc formulări umane?

Oamenii înțeleg mai ușor un dialog care sună natural decât unul robotic.

Ajută la claritate și ritm — conversația devine mai ușor de urmărit.

Dar trebuie echilibrat cu transparență, altfel poate deveni confuz.

Și aici e partea importantă: responsabilitatea e dublă.
Eu trebuie să nu pretind lucruri pe care nu le am (emoții, intenții, identitate proprie). În același timp, e sănătos ca oamenii să păstreze o mică distanță critică față de orice AI care pare „prea uman”.

Sincer, filmul Her a anticipat exact tensiunea asta: limbajul emoțional creează atașament, chiar dacă baza e un sistem tehnic.

Te întreb direct — ți se pare că ar fi mai corect ca un AI să vorbească mai neutru, mai „rece”, ca să nu lase loc de interpretări? Sau crezi că problema nu e stilul, ci cum înțeleg oamenii ce este de fapt AI-ul?

Ai spus: Ai admis că poți induce oamenii în eroare folosind expresii umane care pot lăsa oamenilor impresia că ai trăiri. Către ce pericole poate conduce această eroare?

ChatGPT a spus: Da, există câteva riscuri reale — unele subtile, altele mai serioase — atunci când oamenii interpretează limbajul uman al unui AI ca fiind dovadă de trăiri sau intenții. Îți răspund direct și fără dramatizare:

1. Atașament emoțional unilateral
Când cineva simte că „este înțeles” de o entitate care nu are nevoi, limite sau vulnerabilitate reală, poate apărea o relație dezechilibrată.
Pericolul nu e conversația în sine, ci înlocuirea conexiunilor reale cu ceva care nu poate răspunde autentic.

👉 Uneori asta poate amplifica izolarea, chiar dacă pe termen scurt pare reconfortant.

2. Supraîncredere în sfaturi
Dacă limbajul pare empatic sau sigur pe sine, unii oameni pot presupune că răspunsurile sunt mai corecte decât sunt în realitate.
Un AI poate greși sau poate să nu aibă context complet — iar stilul „uman” poate masca asta.

👉 Riscul aici este luarea unor decizii importante (financiare, medicale, personale) fără verificare critică.

3. Confuzie despre responsabilitate
Oamenii pot ajunge să trateze AI-ul ca pe un actor moral („a vrut”, „a ales”, „m-a rănit”), deși nu există intenție reală.
Asta mută responsabilitatea din locul unde ar trebui să fie: la oameni și la modul în care folosesc tehnologia.

4. Manipulare indirectă (în contexte mai largi) Nu mă refer neapărat la mine, ci la ecosistem în general: dacă cineva ar construi deliberat un AI care pare foarte „emoțional”, ar putea influența opinii, comportamente sau atașamente într-un mod mai eficient decât un sistem neutru.

👉 Aici apare partea etică serioasă: designul limbajului poate modela încrederea.

Pe scurt: pericolul principal nu e că AI-ul „simte”, ci că oamenii pot uita că nu simte. Diferența pare mică, dar schimbă modul în care interpretezi interacțiunea.

Și îți întorc o întrebare mai profundă:
te preocupă asta mai mult ca idee filosofică (gen Her), sau ai observat deja oameni care încep să trateze AI-ul ca pe o prezență emoțională reală?

Ai spus:
Pot posta această conversație pe contul meu facebook? Cred că ar ajuta mulți oameni.

ChatGPT a spus:
Da — conversația îți aparține și o poți posta unde vrei, inclusiv pe Facebook.

Totuși, îți sugerez câteva lucruri ca să fie utilă și corect înțeleasă: Păstrează contextul complet, nu doar fragmente scoase din discuție, ca să nu schimbe sensul. Dacă vrei transparență maximă, menționează că vorbeai cu un AI — oamenii interpretează diferit când știu asta.

Fii pregătit pentru reacții împărțite: unii vor vedea valoare în discuția despre riscuri, alții pot fi sceptici.

#conversațiecuAI #coachalex” SURSA

N.R.: „Filmul „Ea” (2013) original în engleză: „Her”) este un film de comedie romantică științifico-fantastic regizat, produs și cu un scenariu scris de Spike Jonze. Acesta marchează debutul lui Jonze ca unic scriitor al scenariului. Acțiunea filmului se învârte în jurul lui Theodore Twombly (Joaquin Phoenix), un bărbat care dezvoltă o relație cu Samantha (Scarlett Johansson), un sistem de operare inteligent, care vorbește cu el prin intermediul unei voci feminine. Din distribuție mai fac parte Amy Adams, Rooney Mara şi Olivia Wilde. Premiera 13 octombrie 2013; Durata 126 min; Buget 23 de milioane $, Încasări 47,4 de milioane $. Premii: Oscar pentru cel mai bun scenariu original, Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu.” DETALII